Vaccinuri – Page 2 – Insula Indoielii

Istoria mișcării antivaccin – 3 – Noul inamic

Pași înainte

De la începutul secolului 20, câteva boli începuseră să fie înțelese și lupta cu ele începuse să prindă formă.

Antitoxina difterică era folosită deja pentru a trata bolnavii în urma experimentelor lui Emil von Behring, recunoscute prin premiul Nobel în 1901. Chiar și în România, antitoxina difterică era produsă ”sub controlul personal al d-lui profesor Victor Babeș” [1] începând din 1895. Din păcate antitoxina își pierdea eficiența dacă era administrată la prea multe zile după infecție și deseori pacientul nu ajungea la timp la spital.

Un nou inamic se profila însă la orizont. Pe tot întinsul Americii copiii se duceau la culcare cu o febră ușoară și se trezeau incapabili să-și mai miște mâinile sau picioarele. Părinții disperați chemau medicul care diagnostica paralizie infantilă sau poliomielită. Cuvântul inspira teamă, medicina nu știa aproape nimic despre aceasta boală și ceea ce se știa era nebulos.

Read more

O amintire de dinaintea vaccinării

Mi s-a propus să scriu un articol care să se numească ”Amintire despre vaccinare”.

Dar pentru mine și pentru generatia mea, vaccinarea nu este o amintire. E mai degrabă ceva despre care aflăm că s-a întâmplat doar dacă ne vedem fișa medicală. Altfel, trecem prin viata vaccinati, fără infecțiile prevenibile prin vaccin și în cazul unora de vârsta mea le refuzăm copiiilor noștri aceeași protecție.

Era însă o vreme când amintirile vagi despre vaccinare nu erau posibile. Când părinții se panicau tocmai pentru că nu exista un vaccin pentru boli de care se temeau. Când părinții chiar se temeau de boli și știau foarte bine ce înseamnă, nu erau speriați doar de febră și plâns.

Din acest timp avem mărturii și vreau să vă ofer câteva imagini și cuvinte din acele decenii de suferință și disperare dinainte de vaccinare:

Read more

Legea Vaccinării – obligație sau abuz?

Introducere

Acum mai mult timp am scris un articol în care sugeram cum ar trebui să arate o lege a vaccinării. Eram naiv. Dar recent am putut citi propunerea comisiei Ministerului Sănătății pentru o lege a vaccinării mai apropiată de ceva implementabil. Vlad Mixich a rezumat aici propunerile principale ale comisiei.

Ei, întâmplarea face ca de când am acceptat ”notorietatea” și mi-am asociat numele cu acest blog, să mă fi întâlnit cu unii din oamenii care au muncit la această lege. Și, dacă munca mea de 6 ani pe acest blog vă dă un pic de încredere în mine vă pot spune ca cei cu care m-am întâlnit sunt specialiști de calibru. Nimeni nu e perfect dar la ce înseamnă știința vaccinării, am încredere deplină.

Legea

Pe deasupra nemulțumirilor asociate meseriei de medic în România, care sunt multe și greu de rezolvat, oamenii aceștia s-au trezit și cu un val de părinți care brusc nu mai vor să vaccineze, cu o mișcare care se opune celei mai banale, sigure și eficiente proceduri medicale. Cu idei care sunt frustrante, enervante și greu de clarificat și cu părinți ce cer resurse de timp imposibile pentru un medic.

Pe de-o parte autoritățiile și-au făcut-o cu mâna lor așa cum am menționat într-un interviu recent. Lipsa de comunicare, bâlbele din timpul campaniei HPV, momentul H1N1, noua ”amenințare” a informației distribuite prin internet pentru care nu există o contracarare eficientă, toate astea au un punct culminant de care ne apropiem vertiginos și care se va concretiza printr-o epidemie. Deja se știe că numărul de copii nevaccinați din zonele urbane este neașteptat de mare, e nevoie doar de aprinderea chibritului.

Read more

Istoria mișcării antivaccin – 2 – Între greșeli și absurdități

Citeste aici Partea întâi din seria istoriei antivaccinismului

  • Una din problemele începuturilor vaccinării era sterilizarea utilitarelor
  • Ideea că o vaccinare ar fi suficientă pentru toata viața a apus din 1883
  • Antivaccinismul a fost îmbrățisat la începutul secolului XX de tot ce se numea medicină alternativă

Vaccinarea devenise o practică comună la finalul secolului al XIX-lea. Majoritatea populației globului accepta vaccinarea fără probleme încurajați de faptul că epidemiile de variolă, precum și gravitatea acestora scăzuseră dramatic.

În România, populația rurală obișnuită cu vraci și vindecători evita vaccinarea din motive absurde de genul: ”dacă se vaccinează iarna, frigul face rău” 1

În Anglia și Statele Unite ale Americii exista o parte a populației care se opunea vocal vaccinării, cu argumente variate. În Anglia, principala opoziție era mai degrabă politică decât științifică, publicul acceptând cu greutate impunerea vaccinării prin lege, iar conexiunile puternice cu SUA făcea distribuția ideilor relativ ușoară.

Read more

Vaccinat – Dragoste, frică și vaccinuri

Împreună cu colegii mei de la podcastul Sceptici în România, aceeiași cu care am format Societatea Raționalistă Română am muncit de câteva luni sa aducem un documentar senzațional despre vaccinare în România

Este subtitrat de noi și avem licență pentru a-l pune online pentru întreaga Românie.

Dacă mi-ați citit articolele despre vaccinare sau dacă v-a plăcut incursiunea în istoria mișcării antivaccin  acest documentar este mai echilibrat și mai documentat decât aș putea eu să fiu.

Nu se teme să ridice întrebări legitime, e uneori dificil de înghițit, dar este sincer și onest.

Distribuiți-l oricărui părinte, viitor părinte, medic, persoană care are întrebări despre vaccinuri.

Nici o persoană onestă nu poate spune că acest documentar nu este echilibrat.

ATENȚIE: Clipul nu poate fi urmărit din afara țării, datorită termenilor licenței. Puteți încerca soluții de deblocare a conținutului dar vă trebuie un server de proxy din România (stiu că exista un soft numit Cyberghost ce are servere locale).

Istoria mișcării antivaccin – 1 – De la revoluție medicală la proteste sociale

 

Îngerul Morții

Variola este o boală care a însoțit umanitatea de când am ridicat prima oară ochii către stele. Știm că oamenii mureau de variolă din cele mai vechi timpuri și, nici ”zeii” precum Ramses al V-lea nu erau feriți.

Indienii o venerau pe Shitala Mata, zeița variolei ce călărea un măgar (există și în prezent temple active) chinezii îl venerau pe Chu’an Hsing Hua Chieh (de obicei reprezentat călare pe un cal), iar în religia Yoruba, preoții ar fi putut să stârnească epidemii de variolă invocând-o pe zeița Sopona, atât de temută încât era și Cea-al-cărei-nume-nu-trebuie-rostit.

Shitala
Shitala Mata – zeita indiana a variolei, călare pe măgar

Variola cuprinsese lumea vestică, eliberase teritoriul Americii de populația indigenă (scăzând numărul acestora de la câteva milioane la câteva sute de mii) și apărea regulat în viața europenilor.

Sifilisul, holera și tuberculoza le răpeau tinerețea sau le omorau copiii.

Variola îi omora în proporții atât de mari încât unii nu își botezau copiii până nu supraviețuiau bolii. Și dacă supraviețuiau trebuiau să trăiască cu cicatrici permanente. Acesta era un preț mic pentru Îngerul Morții pentru că uneori le lua victimelor vederea, lăsându-i să trăiască în întuneric.

Sopona
Sopona, zeița africană a variolei
Supravietuitor al variolei
Urme ale variolei
Sursă: seacost missions/ Flickr

Lady Mary și variolarea

Lady Mary Pierrepoint era o prezență de invidiat. Deși îi lipsea educația formală scrisese o carte de poezii la 14 ani. Era de viță nobilă, frumoasă, talentată și curtată. Când s-a căsătorit cu  Edward Wortley Montagu, un politician, mai mult pentru a-i face în ciudă tatălui ei decât din dragoste, Lady Mary nu știa că variola îi va lovi familia cu maximă cruzime și indiferență pentru visele ei.

La 1 Iulie 1713 Îngerul Morții l-a răpus pe William, fratele lui Mary, după o luptă aprigă cu forma agresivă a variolei.  Mary, zguduită de realitatea de care fusese protejată până atunci, incapabilă să treacă peste acest obstacol prin șarm și prezență de spirit, se scufundă într-o depresie adusă de o viață conjugală… săracă și de greutățile impuse de viata de mamă.

Mary Montague
Mary Montague

În 1715 epidemia ce-l răpusese pe William cu doi ani în urmă ajunsese, în sfârșit, la Mary. Variola confluentă o atacă pe Mary provocându-i febră, umflături pe gât și în gură și salivație continuă extrem de dureroasă la înghițire. Până și oglinzile au fost scoase din cameră pentru a nu-și vedea fața umflată, pleoapele închise și lipite cu puroi.

Când și-a revenit, după zile întregi de delir, sângerare și transpirații, Mary s-a privit în oglindă. Din femeia frumoasă ce putea seduce orice bărbat, se transformase într-o femeie cu piele plină de cratere, fără sprâncene, fără expresie…

Mary își cunoscuse astfel dușmanul cel mai de temut. De acum se va arunca într-o luptă inegală,o luptă între o femeie și un monstru al terorii. În ciuda oricărei așteptări Mary avea să dea variolei câteva lovituri puternice, primele dintr-un lung război în urma căruia Îngerul Morții s-a declarat învins.

Soțul ei, Edward, fusese numit ambasador în Turcia. Aici, Lady Mary a descoperit limba, cultura și tradițiile Turciei care au fascinat-o și au inspirat-o. Dar cea mai șocantă descoperire urma să se numească variolare, o tehnică pe care bătrânele Turciei – cele cu un pic de pregătire – o foloseau pentru a preveni infecția cu variolă. Acestea culegeau crustele rămase în urma erupțiilor ușoare de variolă (atât de ușoare încât uneori era confundată cu rujeola) și, după ce faceau o zgârietură pe mână le introduceau în rana deschisă. După câteva zile urma febra și după febră erupții minore – ce treceau ușor.

Lady Mary a testat noua descoperire pe propriul fiu și a fost mulțumită de rezultatul final: acesta a trecut cu bine prin infecție.

Înapoi în Londra anului 1721: Lady Mary isi inoculează și fiica în prezența medicilor de la Academia Regală Medicală și îi lasă pe aceștia să îi studieze reacția. Dr James Keith, care pierduse deja 2 fii în fața variolei, a rugat ca și cel mai mic fiu al său să fie inoculat.

Și astfel, Lady Mary a stârnit o revoluție aducând un obicei păgân în saloanele Londrei. Conexiunile ei cu lumea bună și acceptarea acestui obicei de către medici a făcut variolarea să fie ”la modă”.

Dar orice revoluție vine cu un preț și acest preț era entuziasmul nețărmurit al pionierilor. Și entuziasmul, în medicină, predispune la greșeli. Greșeala era lipsa unor reguli de carantină pentru cei care nu avuseseră încă variolă. Dacă un angajat, o bucătăreasă sau nu valet ce îl servea pe cel ce tocmai fusese inoculat nu făcuse variola până atunci, infecția era la fel de puternică și putea ucide la fel de repede. Și câteva cazuri apăruseră deja, amenințând să îngroape variolarea pentru totdeauna.

Dezbaterea a fost încinsă și apoi aprinsă de-a dreptul când Dumnezeu însuși a luat parte. Încurajat de colegii din Boston – unde era o epidemie de variolă și se încercase variolarea cu efecte… negative – Edmund Massey, rectorul bisericii Colne Engayne din Essex a fost printre primii care s-au declarat anti-variolare cu o predică numită ”Periculoasa și păcătoasa practică a inoculării”.  Edmund Massey a declarat boala fie test al credinței, fie pedeapsă pentru păcate, astfel încât orice interpunere în planul divin era pedepsită.

Intens exploatată de către partizani, predica a fost multiplicată în pamflete, citată în ziare și în general folosită pentru a pune variolarea pe același piedestal cu sinuciderea și duelarea numind-o ”lașă, ateistă și imorală.”

Cu timpul însă, variolarea avea să câștige teren având sprijinul majorității medicilor ce simțiseră potențialul unui profit și au înconjurat procedura simplă, efectuată de bătrâne cu mâini tremurânde în Turcia, cu fast și ceremonii ce includeau clisme, sângerări și vomitături.

Până aproape de finalul secolului, variolarea devenise o practică medicală banală, aprobată chiar și de bunul Dumnezeu. De-a lungul acestor ani variolarea  a întâlnit un tănăr căruia i-a lăsat amintiri urâte. Cum fiecare reacționează diferit la boală, febra, erupțiile și puroiul întâlnite în acele zile l-au urmărit pe băiat mare parte a vieții lui și i-au cauzat, probabil, atacuri de panică.

Numele acelui copil era Edward Jenner.

Vaccinarea și primii anti-vacciniști 

Lăptăresele din Gloucestershire afirmau de decenii bune că variola poate fi prevenită, cel putin în cazul lor, pentru că fuseseră deja infectate cu variolă taurină. De alfel, chiar un medic  raportase acest lucru într-o lucrare numită ”Variola vacilor și abilitatea acesteia de a proteja împotriva variolei”. Nu a insistat cu cercetările însă, fiind el însuși un variolator ce câștiga un ban cinstit în urma practicii.

Edward Jenner, un medic din Gloucester, auzise și el de câteva ori, de-a lungul carierei, această idee. Asemeni însă multor colegi nu i-a dat mare atenție, dar într-o zi, împins de curiozitate, a găsit un caz de infecție cu variolă bovină și a demarat un experiment.

În 14 Mai 1796, un eveniment istoric s-a întâmplat în casa din Berkeley a lui Edward Jenner. Sarah Nelmes, fiica unui latifundiar local, face variolă taurină după ce o mulge pe văcuța Blossom (Floare). Din ulcerele generate de aceată infecție Jenner a colectat puroi și l-a injectat într-o zgârietură făcută pe mâna lui James Phipps, băiatul de 8 ani al grădinarului.  După ce infecția cu variolă taurină a trecut, la 1 Iulie 1796, Jenner i-a făcut variolarea standard. A aștepat apoi 18 zile pentru o reacție, pentru reacția standard a variolării. James Phipps însă era imun. 

Mâna Sarei Nelmes infectată cu variolă bovină. Credit: Wellcome Library, London.
Mâna Sarei Nelmes infectată cu variolă bovină Credit: Wellcome Library, London.

Edward Jenner a fost încântat și a încercat să publice imediat descoperirea. I s-a cerut să repete experimentul pe încă 20-30 de persoane, lucru care, deși perfect rezonabil din punct de vedere științific, i s-a părut lui Jenner o metodă de a-l amâna astfel încât alții să aibă timp să îi fure invenția. Totuși a repetat experimentul pe încă 12 persoane și apoi a publicat o broșură de 75 de pagini (tipărită privat, nu în cadrul unui jurnal științific). Broșura este importantă  din punct de vedere științific, dar suferă de multiple erori de procedură și de o serie de presupuneri greșite. Aceste erori urmau să-l hăituiască pe Jenner de-a lungul vieții în susținerea vaccinării. Una din principalele probleme: ideea că vaccinarea va proteja subiectul pentru tot restul vieții.

Desigur, lumea medicală a explodat cu critici, dar și cu interes. William Woodville a fost primul critic care a testat rapid noua teorie cu 310 cazuri după 6 luni și 2500 după un an . În urma rezultatelor reușite, Woodville a devenit un susținător al vaccinării și datorită lui practica a fost promovată și în alte țări.

Primul anti-vaccinist ”oficial” a fost Jan Ingenhousz, un variolator care se temea probabil că i se va lua ”pâinea de la gură”. A găsit rapid un fermier care avusese variola taurină și apoi reacționase atât de puternic la variolare încât și-a omorât tatăl în urma infecției. Jenner și Ingenhousz au corespondat încercând să clarifice situația, dar problema a fost rezolvată prin decesul lui Jan Ingenhousz, în 1799.

O altă luptă a lui Jenner a fost cu George Pearson, care, deși convins de utilitatea vaccinării, a încercat să își aroge credite complete, excluzându-l pe Jenner.

De asemenea, Benjamin Moseley, ”Dr R. Squirrel” și William Rowley au început să inventeze diverse probleme asociate cu variola taurină despre care spuneau că ar cauza scrofula (o inflamație cauzată de fapt de tuberculoză). Moseley a schimbat numele folosit de Jenner pentru variola taurină, variola vaccinae în ”lues bovilla” adică sifilisul vacii, asociere care încerca să profite de teama inspirată de sifilis. William Rowley ilustrează problema cu ”cazuri” povestind cum un băiat din Peckham a început să alerge în patru labe după vaccinare, mugind ca o vacă. Se mai fac referiri la: un tânăr căruia îi crescuseră coarne și la o fată care făcuse ceva diagnosticat drept ”râie bovină”. Surprinzător, oamenii chiar credeau asemenea absurdități, în asemenea măsură încât sătenii din Hadleigh au aruncat cu pietre și i-au fugărit pe cei care vroiau să îi vaccineze. Ironizarea acestei atitudini a fost cuprinsă în imaginea celebră a caricaturistului Gilray avându-l în prim plan pe George Pearson vaccinând cu ajutorul lui Woodville, băiatul cu galeata, în timp ce în jurul lor oamenii se transformă în vaci în diverse feluri.

Baiatul care s-a transformat în vacă
Imagini antivaccin
caricatura
Caricatura atitudinilor anti-vaccin

În câțiva ani vaccinarea se împrăștiase deja în toată lumea. Până în 1805, ajunsese chiar și în China, Filipine și America de Sud. Proaspăt alesul președinte al Statelor Unite, Thomas Jefferson a fost încântat de descoperire și și-a vaccinat familia și sclavii distribuind limfa necesară și informațiile prețioase printre vecini, inclusiv printre câțiva reprezentanți ai națiunii amerindiene. Cu sprijinul său, vaccinarea a cuprins New England și statele sudice, excepție făcând Societatea Anti-Vaccinare din Boston, fondată în 1798.

Desigur Jenner și-a vaccinat  familia, dar nu i-a putut proteja de tuberculoză. Când Jenner a angajat un profesor privat pentru fiul său, un tânăr pe nume John Worgan, acesta a adus fatala boală cu el. Tuberculoza l-a omorât pe Worgan în 1808 și l-a infectat pe fiul lui Jenner, ce avea să se stingă doi ani mai târziu.  Fără îndoiala că aceste tragedii familiale nu contează pentru mișcarea antivaccin – care nici în trecut și nici în prezent nu pare deranjată de a spune falsități enorme pentru a promova o idee greșită. Mistificarea istoriei este acum facilă pentru că puțini sunt cei care se deranjează să cerceteze biografiile celor pe care îi calomniază, deși acestea sunt foarte usor disponibile.

Minciuni istorice ale mișcării anti-vaccin.
Minciuni istorice ale mișcării anti-vaccin. Sursă : Felicia Popescu aka piersicuta
Mai multe minciuni de la antivaccinisti. Sursa: bbmic/Ditta Depner
Mai multe minciuni de la antivaccinisti. Sursa: bbmic/Ditta Depner

”Viața lui Edward Jenner”, scrisă de John Baron, bun prieten al acestuia, este disponibilă pentru lectură, aici. Puteți afla astfel cum NU a descoperit Jenner vaccinul anti-rubeolic și cum băiatul său a fost perfect sănătos până la întâlnirea cu tuberculoza.

Obligativitatea și protestele

În majoritatea țărilor unde au ajuns vaccinatorii  populația acceptă vaccinarea fără mari probleme. În unele țări, pentru intrarea în școală se cerea dovadă a vaccinării și singurele proteste se rezolvau pașnic. Din păcate însă, în Anglia și Țara Galilor politicienii au fost mai duri în abordare. O serie de Acte ale Vaccinării apărute între 1840 și 1871  și stârnite ca și reacție irațională la epidemiile de variolă din 1837-1839 au produs reacții ”adverse” în conștiința publică britanică, în special pentru că cerea părinților să meargă la un vaccinator la maxim 3 luni după naștere. Cei care refuzau urmau să fie amendați cu 20 de șilingi, bani ce ar fi folosiți pentru ajutorarea săracilor.

În 1858, 1867 și 1871 alte acte legislative au strâns lațul în jurul libertății individuale, legea permițând vaccinatorilor să culeagă limfă de la orice copil vaccinat (cu o altă amedă de 20 de șilingi pentru cei ce refuzau), precum și o serie de ”Gardieni” al căror rol era căutarea și acuzarea celor care nu vaccinaseră. Datorită acestor legi draconice și aplicării lor foarte stricte, inclusiv amendării consecutive și închiderii celor care refuzau să-și vaccineze copiii,  vaccinarea ajunge o idee care divizează societatea, mulți părinți refuzând să declare nașterea copiiilor pentru a nu-i vaccina.

Organizații ale părinților ce nu vroiau să-și vaccineze copiii stârneau demonstrații publice cu oratori talentați, promovau cazuri de copii răniți de vaccinuri (cât de reale erau, rămâne un mister). În unele cazuri făceau chiar studii statistice în care demonstrau că oameni care fuseseră vaccinați muriseră ulterior din cauza variolei. Jenner și susținătorii săi refuzau astfel de idei – mai mult din încăpătânare decât pe baza unor dovezi – neacceptând că efectul vaccinării dispărea în timp.

La fel ca și azi anti-vacciniștii nu se dădeau în lături din a frauda date atunci când doreau să susțină o idee. Un caz celebru de fraudă este ”studiul” medicului Leander Joseph Keller,  ce a urmărit datele a 2600 de cazuri de variolă (și 470 de decese) și a comparat datele cu o populație de aproximativ 50.000 de persoane. El a raportat că cei vaccinați aveau mortalitate mai mare decât cei nevaccinați. Când datele au fost re-examinate de catre Dr Korosi, acesta a descoperit că, de fapt, Keller își inventase datele și decesele de variolă erau mult mai puțin frecvente printre cei vaccinați. Acest fapt nu a oprit însă mișcarea anti-vaccinare să citeze datele falsificate ale lui Keller chiar și la sute de ani după ce au fost demonstrate false.

Nici susținătorii vaccinării nu învățau din aceste greșeli, susținând în continuare că nu este nevoie de rapel și refuzând să accepte dovezile care arătau că cei vaccinați mureau uneori în urma unei epidemii de variolă, efectul protectiv dispărând.

Până în 1870, majoritatea țărilor vedeau încă epidemii de variolă (spre bucuria anti-vacciniștiilor ce încercau să arate că vaccinarea nu funcționează), însă epidemiile nu mai aveau puterea criminală de dinaintea vaccinării.

Organizatiile antivaccin își atacau oponenții și reputația acestora dar reușeau, într-o oarecare masură, să scape ne-examinați. Huber Boens spunea că ”întreaga construcție a vaccinării este bazată pe niște aserțiuni făcute fără creier”, dar el promova tratarea variolei folosind lipitori în zona anală precum și producerea unor diaree fulminante (probabil reaplicând apoi lipitorile în caz că fuseseră deranjate de diaree).  De asemenea, recomanda propria ”soluție” pentru variolă, o combinație de suc de lămâie și acid sulfuric. Cauzele variolei conform lui Boens erau ”conflictele morale” precum frica sau mânia și în nici un caz o boală minoră precum variola nu merita riscurile vaccinării. Dacă partea cu conflicte vi se pare cunoscută… citiți mai multe despre Noua Medicină Germană. Brusc nu mai e așa de nouă.

Nume celebre convinse de lobby-ul antivaccin îi includ pe scriitorul George Bernard Shaw, pe naturalistul Alfred Russel Wallace precum și pe o serie nouă de predicatori ce spuneau, din nou, că variolarea, vaccinarea și anestezia sunt instrumentele pierzaniei.

Celebre au rămas în istorie opoziția din orașele Leicester, Manchester precum și chiar în orașul lui Jenner, Gloucester. Refuzul unui orășean de a-și lăsa copilul vaccinat era primită cu urale de către public și la întoarcerea de la închisoare era tratat ca un erou. În multe cazuri poliția refuza să aplice legea împotriva populației limitând eficacitatea legilor.  În Leicester, în 1885, 4000 de părinți așteptau să fie condamnați pentru non-complianță și doar 3% dintre copii erau vaccinați.

Cum a fost evitat dezastrul și cum a continuat mișcarea antivaccin să promoveze idei fără bază științifică? Care este literatura ”clasică” într-un domeniu ale cărui ecouri mai răsună și astăzi?

Vom afla totul în episodul următor.

Dacă nu ați făcut-o deja, citiți seria de articole despre vaccinuri publicată anterior. 

Surse: dacă nu este oferită o legătură specifică în cadrul articolului, sursele pentru majoritatea afirmațiilor legate de istoria vaccinării sau mișcarea anti-vaccin este cartea aceasta pe care o recomand tuturor indiferent de ce parte a discuției despre vaccinuri vă aflați.

Nu îmi vaccinez copilul pentru că e dreptul meu să decid ce boli deja eliminate trebuie să revină

Ca mamă, deciziile mele parentale sunt cele mai importante.

Nimeni nu îmi cunoaște copilul mai bine decât mine iar deciziile pe care le iau cand vine vorba de sănătatea lui sunt doar problema mea. Asa că, atunci când alți oameni îmi spun cum cred ei că ar trebui să-mi cresc copilul, nu pot să îi tolerez.

Indiferent ce crede oricine altcineva, eu îmi susțin deciziile materne, inclusiv decizia de a nu-mi vaccina fiul, pentru că este dreptul meu fundamental de părinte de a decide care boli eradicate se întorc.

Decizia de a cauza o epidemie în multiple județe din cauza unui virus care a fost practic eliminat acum câteva generații este doar decizia mea și indiferent de convingerile voastre personale, acest drept nu îi poate fi luat unui părinte.Sub nici o formă.

Puteți spune ce vreți despre mine, dar am citit informația disponibilă și am cântărit fiecare opinie, așa încât sunt încrezătoare în decizia mea de a reînvia o boală debilitantă care a fost declarată dispărută acum multă vreme și să o las să se împrăștie ca focul de la o scoală la alta, de la oraș la oraș, de la județ la județ, până ajunge în toate colțurile țării.

Să lași o asemenea decizie epocală în mâinile unui necunoscut căruia nu îi pasă de copilul tău – asta e absurd!

Poate aleg să aduc înapoi oreionul. Sau poate difteria. Sau poate o altă boală cu potențial fatal care poate trece ușor printre cei prea tineri sau care nu pot fi vaccinați. Dar orice boală foarte ușor transmisibilă și anterior eradicată hotăresc să readuc printre noi, este o decizie personală pe care doar eu și familia mea avem libertatea de a o lua. Read more

Dragi părinți, sunteți mințiți!

Azi începe Săptămâna Europeană a Vaccinării (24-30 Aprilie).

De curând am participat la conferința RoVaccin 2014 (puteți citi Live Text pe Facebook). Evenimentul era dedicat medicilor însă am avut parte de gazde înțelegătoare.

Prezentările au fost foarte interesante, pline de date, studii și informații științifice. Probabil că era cel mai prost loc pentru un antivaccinist, care s-ar fi topit datorită găleții de apă oferită de atâtea prezentări. Cam ca aici . Rumoarea aprobatoare din sală când unul din membrii comisiei a menționat că ar dori vaccinare obligatorie a fost, sper, doar începutul unor inițiative serioase.

Am vorbit în pauza de prânz cu câțiva medici din Brașov pe care i-am întrebat cât de mulți părinți evită vaccinarea. Și erau destul de îngrijorați,  mai ales pentru că se discutase cu puțin timp înainte despre acoperirea vaccinală și scăderea ei (cifrele pentru 2013 sunt disponibile la CNSCBT).

În fine, dezbaterea despre vaccinare și necesitatea ei va deveni presantă când epidemiile vor ucide câțiva copii pentru că  din păcate nu vrem să învățăm din lecțiile trecutului.

Astăzi însă, suntem în plină Săptămână a Vaccinării, Statele Unite sunt în plină epidemie  și niște personaje locale publică articole conspiraționiste. Cu riscul de a continua un subiect de care sunt sătul, măcar acum, o dată pe an aș vrea să sărbătorim reușitele vaccinării și să ignorăm dezinformările ridicole.

Dragi părinți, sunteți mințiți!

Cei care declară că este în interesul copiilor voștri  să nu îi vaccinați vă mint și le pun sănătatea și viața în pericol .

Read more

Retrospectiva seriei despre vaccinuri și mișcarea antivaccinare.

Pentru că a durat un an și a cuprins 11 articole cred că este utilă o retrospectivă completă a articolelor publicate aici despre vaccinare.

Am primit multe comentarii pozitive și negative dar nimeni nu a putut combate realitatea documentată.

O să scriu câteva rânduri despre fiecare articol și veți avea o legătură către el. De asemenea articolele vor fi actualizate pentru a încuraja citirea consecutivă.

În primul articol, am discutat despre conspiraționismul manipulativ din introducerea unei cărți care trebuia să spună ”adevărul” despre vaccinuri. Și când începi cu conspirații din rândul 1… să zicem că nu ai șanse să continui într-un sens pozitiv.

În al doilea articol, am descoperit ce se întâmplă dacă nu cercetezi ceea ce scrii în propria carte. Să citezi un laureat al premiului Nobel ca și cum ar fi antivaccinare… e o reușită în sens negativ. În plus, am aflat câteva lucrușoare despre retroviruși. Dar cel mai important, am aflat că după însăși logica antivaccin, cei ce nu vaccinează le vor face rău propriilor copii.

Articolul 3 a fost o schimbare de macaz. Cumva, o serie de antivacciniști au reușit să ajungă la televizor (din fericire doar un post obscur din Brașov). Și au reușit și să se facă de râs spunând niște absurdități pentru care merită să fie menționați într-o carte numită ”Cele mai stupide propoziții din istorie și nătângii care le-au scos pe gură”. Sau ”100 de năzbâtii pe care nu le-ai auzit până acum”. Sau ”Cum să spui aberați…„ eh, vă prindeți voi. Evident, le-am demontat toate afirmațiile ”informate”. Printre multe altele găsiți și niste date despre celebra acuzație că vaccinurile cauzează autism (ceea ce nu se întâmplă, apropo)

Articolul 4 a fost o muncă serioasă. Am stat zile întregi adunând complicațiile bolilor prevenibile prin vaccinare și le-am pus în tabele. Apoi am căutat date despre incidența acestor boli în România. Și apoi am comparat complicațiile bolilor cu efectele secundare ale vaccinării. Pentru orice persoană rațională, acele tablee și grafice sunt suficiente în susținerea deciziei de vaccinare.

Când am ajuns la articolul 5 am făcut inițial niște greșeli. I-am acuzat pe antivacciniști că ar fi responsabili de epidemiile din 2012 datorită propagandei de până atunci. Dar nu, a fost o problemă cu programul național de vaccinare undeva prin 1998. Dar măcar fiind primii din Europa în incidenta rujeolei, rubeolei și sindromului rubeolic congenital poate învățăm ceva? Sper!

Aici avem un intermezzo. S-a întâmplat ca ProTV să acorde timp și spațiu de emisie ideilor antivaccin. Și nu doar au promovat două conspiraționiste tragi-comice ci au folosit niște povești triste pentru a submina încrederea în vaccinuri. Totul a fost perfect intenționat și în ciuda spoielii de ”corectitudine jurnalistică” emisiunea a fost de toată jena.

Am scris două articole funcționând doar pe nervi, adrenalină și cafea și am făcut o treabă mai bună în documentarea articolului decât echipa de reporteri profesioniști plătiți pentru a produce reportaje quality. Încă aștept oferta de angajare la ProTV.

Iată cele două articole: primul și al doilea

Trecem peste emisiunea stupidă si ajungem cu pași repezi la articolul 6 unul din preferatele mele. Nu pentru că a trebuit să citesc 12 rapoarte anuale de la 12 companii farma diferite (o literatură fascinantă, credeți-mă pe cuvânt), ci pentru că îl văd ca pe o palmă imensă dată oricărei persoane care spune că Big Pharma face profituri spectaculoase din vaccinare. Din datele prezentate se pot extrapola niște concluzii rezonabile, în special cea care arată că mișcarea anti-vaccin are mai mari șanse să fie finanțată de oculta farmaceutică decât cei care susțin vaccinarea.

În articolul 7 am încercat să clarific ce sunt adjuvantii din vaccinuri și ce pericole prezintă ele.

Articolul 8 e dedicat unei discuții despre legea curentă și problemele pe care le cauzează precum și unor sugestii de a face vaccinarea obligatorie dar păstrând opțiunea de a nu vaccina.

În cele din urmă articolul 9  își dorea să inchidă cercul, respectiv să se întoarcă la tema de bază a seriei : o carte antivaccin publicată în România și devenită mult prea populară. Și am luat multe din afirmațiile bombastice, false și manipulative și le-am făcut ferfeniță cu dovezi și susținere științifică.

Concluzia seriei este clară: orice părinte trebuie să își vaccineze copilul pentru a-l proteja de boli periculoase, complicate și chiar mortale. În ciuda fricilor induse de diverși netoți vaccinarea este în continuare sigură, eficientă și valoroasă pentru sănătatea copiilor.

Și dacă tot vorbim de asta, întrebați-vă medicul despre rapelurile recomandate pentru adulți.

Vă aștept și pe pagina de Facebook

O carte care va ucide

Acum aproape un an început să scriu o întreagă serie de articole dupa ce am aflat de prea populara mișcare anti vaccin.

Iată aici retrospectiva

A venit momentul pe care il aștept de mult și în pregătirea căruia am petrecut acest an compunând cele 8 articole de mai sus. Începusem seria discutând despre o carte numita ”Vaccinurile – prevenție sau boală” scrisă de Christa Todea-Gross, un medic din Cluj. Impactul acestei cărți este destul de mare, suficient de mare încât să fie menționat în aproape orice discutie despre vaccin.

Acesta e de fapt riscul purtării unei discuții medicale pe internet, practic întotdeauna se va găsi cineva care să îți dea un link către o conspirație, articol sau declarație care să te bage în sperieți sau, mai rău să primești vreun diagnostic complet inventat.

Adaugăm la asta slaba educație științifică a populației României și avem o mină de aur pentru cei care vor să vândă pseudo-informatie medicală, au de promovat o terapie fără bază sau au niște suplimente miraculoase de vânzare.

În acest context, a scrie o carte care subminează vaccinarea, apelând la conspirații, afirmații false și înconjurând totul de suficiente ”studii științifice” încât cartea sa pară documentată, ei bine, nu e o idee chiar rea.

Pentru că așa cum am spus în partea 1, e imposibil să demontezi o carte de 400 de pagini fără să scrii o altă carte (de vreo 800) va trebui să mă limitez la temele principale.

Am citit cartea, cu greu și cu o deosebită îngrijorare, pentru că știu câți părinți sunt convinși de falsele argumente aduse în carte si mă tem pentru copiii care se nasc acum și bolile prin care vor trebui să treacă.

Dar am citit-o cu greu, nu doar pentru că e plină de dezinformare și îmi venea să strig la fiecare 3 pagini, ci pentru că e scrisă în buna tradiție a cărților conspiraționiste: tema principală este inevitabila moarte și îmbolnăvire a oricărui copil care este vaccinat și nu există speranță, salvare sau metode de eludare a acestei sorți.

Groaza pe care o produce o astfel de carte este incalculabilă și cel mai rău este că niște copii nevinovați vor suferi.

Ca să pot trece prin majoritatea cărții am s-o împart în temele principale:

Read more