Istoria vaccinării și antivaccinismului – Retrospectivă

Vrei să înțelegi cum, când și de ce au apărut antivacciniștii?

Te-ai confruntat cu opiniile lor și nu mai distingi între realitate și manipulare?

Află detalii istorice care vor explica nedumeririle moderne. Află cum a început mișcarea antivaccin și cum a continuat. Află adevărul din spatele controverselor moderne și cum se înrudesc ele cu alte și alte momente din istoria vaccinării.

Imaginea esențială a primei părți
Imaginea esențială a primei părți

În Partea 1 aflați cum a început vaccinarea ca o rafinare a unei idei străvechi – variolarea. Și cum, cu un pic de noroc și un pic de cercetare Edward Jenner a descoperit cea mai importantă soluție medicală preventivă

Miscarea antivaccin

În Partea a 2-a puteți descoperi primele cărți antivaccin, combinate cu conspirații, metode alternative de tratament (de-a dreptul fantasmagorice) precum și  câteva descoperiri noi în domeniul siguranței vaccinării.

Elvis Presley vaccinat contra polio
Elvis Presley susține vaccinarea

Partea a 3-a e dedicată eliminării poliomielitei precum și conspirațiilor din jurul vaccinului poliomielitic precum faptul că e cauzată de zahăr, toxine, pisici sau înghețată.

rujeolă
Rujeolă

Partea a 4-a discută două dintre cele mai puternice mituri legate de vaccinare respectiv asocierea vaccinului DTP cu probleme neurologice și asocierea vaccinului ROR cu autism.

Antivacciniștii au întrebări – eu am răspunsuri

Inițial voiam să scriu că Olivia Steer are intrebări dar nu sunt capabil să ascult  toate fandaxiile de mult demonstrate false ale acestui personaj tragic, cum zice Mircea Cărtărescu.

Dar apoi am dat peste cineva care poate că poate fi educat și cu care sper că se poate discuta rațional. Un editorialist al site-ului de mare angajament activenews.ro care are intrebări.

Și e frumos să le luăm încet încet și să le răspundem. Acolo unde se poate, desigur, pentru că unele întrebări nu au sens, doar vorbim de antivacciniști.

1) Cum se face că această „epidemie” a fost făcută publică chiar în zilele în care se pregătește re-discutarea legii vaccinării obligatorii?

Răspuns: Epidemia este perfect reală, datele publicate de MS sunt doveditoare in acest sens. Cât despre lege, a mai fost anunțată de vreo 4-5 ori în ultimii doi ani. Atunci nu era nici o coincidență minunată. Poate că în sfârșit, la al treilea deces inutil al unui copil s-a decis că s-a umplut paharul?

2) Cum se face că Ministerul nu a făcut public absolut nicio dată de identificare, nicio poză, absolut nimic, despre victimele pe care le-a anunțat? Să nu uităm că e vorba de același Guvern care nu s-a sfiit să arate cu degetul spre firma Lactate Brădet, într-un caz asemănător.

Răspuns: Pentru că în sănătate exista ceva numit protecția datelor personale. Numele și informațile despre copiii decedați sau bolnavi sunt confidențiale. Singurii care le vor sunt cei din presă care vor să vâneze familiile îndoliate pentru a smulge audiență. Guvernul o fi același dar ministerul e altul. Ce frumos și convenabil e să uităm asta. Toți copiii afectați de Lactatele Brădet nu au fost numiți de Ministerul Sănătății sau pozați vreo secundă (din inițativa medicilor cel puțin).

3) Cum se face că mass-media de casă a Guvernului nu a putut găsi până acum niciun membru al familiilor îndoliate sau măcar dintre cele 675 de cazuri înregistrate la nivel național pentru a ilustra “epidemia”?

Răspuns: Pentru că un simplu drum în județele afectate va aduce oricărui jurnalist care știe să-și facă treaba confirmarea epidemiei. De altfel presa locală a vorbit despre asta de mult. Sigur e vreo conspirație, nu?

4) Cum se face că în 2015 au murit 4 copii de rujeolă, iar în 2014 au murit 59!( Conform datelor oficiale ale OMS, aici) , și totuși nu am avut parte de nicio epidemie? Dacă ce spune Ministerul e adevărat, și campania anti-vaccinare din ultimii 2 ani este de vină pentru epidemia din 2016, cum rămâne cu statisticile Organizației Mondiale a Sănătății care ne spun că numărul victimelor a scăzut din 2014 încoace?!

Răspuns: Vezi, jurnalismul de carton este iresponsabil mai ales când nu își înțelege propriile surse.  In 2015 si 2014 nu a murit nimeni de rujeolă. Datele oficiale ale OMS sunt legate de incidență, adica numărul de cazuri de boală. Campania anti-vaccinare, dusă inclusiv de activenews.ro este responsabilă pentru decesele din 2016. Asta ne-o spune aceasta imagine minunată. Cifrele pe 2016 vor fi probabil și mai rele.

14445132_1282316815126464_5565814337884292223_o.jpg

5) Cum se face că epidemia a izbucnit în Cluj, Timiș sau Bistrița – Năsăud, dar nu în județe unde rata de nevaccinare este cea mai mare din țară, precum în București, Suceava sau Neamț?

Răspuns: Cel mai probabil pentru că în județele în care a izbucnit epidemia există comunități unde acoperirea e mai mică decât ar lăsa să se vadă cifrele la nivel de județ. Până la urmă vorbim de județe destul de afluente, cu populație mare în intervalul de vârstă și nivelul de educație tipic pentru antivaccinism.

7) Cum se face că autoritățile preferă să dea vina pe „mișcarea anti-vaccin”, dar refuză să pronunțe cuvintele „romi” sau „țigani” sau măcar „populație migratoare” care preferă să locuiască în condiții care favorizează apariția bolilor infecțioase?

Răspuns: Pentru că autoritățile nu sunt xenofobe ca jurnaliștii activenews, poate? Un alt motiv ar fi pentru că începutul unui focar este esențial doar în primele săptămâni, ulterior eforturile fiind pe închiderea focarului pentru ca el să nu se extindă. Dar dacă există suficienți nevaccinați… se extinde.

8) Când o să se facă publice informațiile publice despre copiii diagnosticați cu rujeolă, așa cum au cerut deja zeci de părinți din întreaga țară, conform legii Legii 544/2001?

Răspuns: Problema este că ”zeci de părinți” au cerut informații pe care nu le înțeleg. Date de laborator și alte chestiuni pentru care nu au pregătire nici cât Olivia Steer la făcut salate. Poate dacă încetați să lăsați absolvente de litere cu diplomă de traducător să vă scrie articolele despre știință, vă ia cineva în seamă.  Uite informație de genul ”câți erau nevaccinați” am cerut si eu. Iată răspuns direct de la INSP:

14434918_1282226888468790_6875170569827609333_o.jpg

10) S-a profitat de reacția emoțională cauzată de cazul Gigină pentru a transforma o situație normală într-o armă împotriva celor care nu doresc ca statul să le vaccineze obligatoriu și mecanic copiii, neținând cont de sensibilitățile organismului fiecărui copil în parte?

Răspuns: Dar despre cei 3 copii decedați nu intrebi nimic? Un caz fără legătură dintr-un subiect fără legătură are cumva relevanță, dar copii morți nu te interesează? Cinic.

11) Este adevărat că legea vaccinărilor obligatorii s-a făcut cu dedicație pentru un mare concern farmaceutic, cu sediul într-un oraș al cărui nume rezonează cu al doilea prenume al premierului Cioloș?

Răspuns: ești conștient că procesul de aprobare a unei legi include 30 de zile de dezbatere publică? De ce nu ridici întrebarea după ce citești legea? De asemenea, de ce are importanță al doilea prenume al premierului? Doar așa ca fapt divers?

12) De ce nu se dorește salvarea Institutului Cantacuzino, pentru ca părinții și statul să aibă un control asupra modului de fabricare al vaccinurilor, astfel crescând încrederea acestora în produsele ce urmează a fi folosite asupra copiilor lor?

Răspuns: să zicem că de dorit se dorește, dar costă bani, banii sunt limitați iar Institutul Cantacuzino nu va mai fi niciodată vreun vârf în dezvoltarea de vaccinuri. Multe dintre tulpinile folosite la Cantacuzino pentru producția de vaccinuri erau de import. Nu e nimic în neregulă cu asta, dar să fim un pic realiști în loc să cerem exaltați chestiuni de care nu mai suntem capabili. Cantacuzino nu poate produce vaccinuri la nivelul de calitate cerut de standardele globale. Ca sa poată trebuie investite miliarde. Poate că ar găsi o piață, nu zic nu, dar nu avem suficienți specialiști gata să muncească acolo. E trist, dar asta e.

13) De ce tace Ministerul asupra faptului că zeci și sute de sate sunt lăsate fără niciun fel de îngrijire medicală, doctorii sub contract cu Casa Națională nederanjându-se să viziteze și comunitățile acestea?

Răspuns: e evident că doar umpli spațiul cu tot felul de idei. Nu se vorbește de decenii de faptul că ne pleacă medicii? Ce îți imaginezi, că vor pleca cei de la oraș care au totuși access la civilizație sau cei de la sate care își cară apa cu găleata? Unde au fost întrebările astea în ultimii 20 de ani?

Și astfel, încă un antivaccinist a primit răspunsuri la întrebările sale. Răspunsuri pe care le va ignora, distorsiona sau considera ”rizibile” pentru că degeaba pui întrebări dacă nu te-a învățat nimeni că trebuie să te oprești când ți se dă răspunsul.

Dacă sunteți curioși care e articolul original, e aici.

Dacă vreți să vă abonați la infografice pe domeniul sănătății, pagina Coaliției României Sănătoase e aici 

Orice alte întrebări de la oameni pregătiți să înțeleagă răspunsul, sunt binevenite.

 

3 moduri de a scăpa de Olivia Steer 

De câteva zile toți oamenii cu un pic de educație stau cu palmele pe ochi și au urme de păr smuls din cap  după ce au citit noile elucubrații ale Oliviei Steer.

Cu diafana ignoranță a unei persoane care crede tot ce citește pe internet și mestecă informația doar până spală salata, Olivia a preluat știri vechi de 4 (patru)  ani publicate pe site-uri dubioase precum acesta,  le-a ambalat cu mânie proletară și le-a pasat publicului fanatizat care o urmărește. Pentru că dacă știi să faci salate și dulciuri arătoase sigur înțelegi complexitățile oncologiei, imagisticii și medicinei.

Să intrăm în  detalii despre modul în care se înșală Olivia? Pe foarte scurt, supradiagnosticarea prin mamografie este o problema cunoscută, dar controlul are în continuare beneficiu pentru anumite vârste. Nu e așa  o problemă să iasă o mamografie cu rezultat “suspect”  dacă imediat după se încep investigații de confirmare / negare și totul e bine. Toată lumea știe ca e mai ieftin să previi decât să tratezi, dar orice măsură de prevenție are limitarile ei.

În cazul mamografiei, limitele sunt relativ bine cunoscute, de-aia nu se începe vreun tratament fără confirmarea rezultatului prin alte metode de diagnostic.

Înapoi la Olivia.

Sigur că oamenii raționali, oamenii cu bun simț și în general persoane care au pus mâna pe minim o carte și-au rupt din timpul lor pentru a-i răspunde.

În ordine aleatorie :

1. Skeptic Pengu explică de ce Olivia nu știe sa citească ce spune un studiu științific. În detaliu.

2. Radu zice sa ii tăiem accesul la internet.

3. Simona Tivadar zice ca trebuie să intervină Ministerul Sănătăţii.

Există însă soluții pentru a scăpa de ea. Și le putem discuta mai jos:

1. Nu mai apelați la “rezonabilul”  Andi Moisescu.

Andi este într-adevăr un om rezonabil. Dacă nu știați este și era președintele Salvați Copiii, o organizație care se ocupă cu multe lucruri bune și care susține puternic vaccinarea. Președintele unui ONG are în multe cazuri rol de imagine / onorific,  nu rol executiv. Zic asta ca să nu săriți în capul Salvați Copiii.

În orice caz, Andi nu este responsabil și nu are motiv să îi impună ceva soției proprii. Sugestia e chiar un pic sexistă, că doar el e bărbat în casă deci să bată din picior și să o facă pe Olivia să se supună, nu?

Trebuie înțeles că unii oameni au o dinamică diferită în relație. Își oferă libertatea de a-și îndeplini scopurile și se sprijină unul pe altul chiar dacă nu sunt de acord în toate privințele.

Pentru că, pentru unii,  asta înseamnă la bine și la rău. Ești lângă partenerul tău când e minunat, tânăr, vioi și când e paranoic, are raționamente defecte și își imaginează că salvează lumea de big pharma.

Andi Moisescu își va prefera soția oricărei persoane de pe internet. Fără excepție. Pentru că i-a crescut copiii, pentru că lângă ea se simte fericit și pentru ca ăsta este rolul lui auto-asumat. Să își sprijine partenera așa cum știe și poate. Încetați cu ipocrizia lui “dacă ar fi soția mea n-aș știi pe unde să fug mai tare”.  Andi și-a ales partenera și își va respecta jurămintele cât de bine poate și vrea, dar nu va divorța pentru ca internetul o crede proastă pe nevastă-sa. Tot internetul e o masă aformă de opinii și invective în timp ce,  pentru Andi,  soția lui e singura persoană care contează . Așa  e și normal.

Soluție : lăsați omul să-și respecte familia și partenera și nu-i mai dați atâta peste cap să divorțeze. Nici divorțul nu ar opri-o

2. Nu mai încercați sa aveți discuții raționale cu Olivia. 

Olivia nu poate fi educată sau convinsă.

Nu poți avea o discuție rațională cu o persoană care nu folosește un proces rațional pentru a-și forma opiniile. 

E ca și cum ai încerca să convingi un tren că e avion. Nu doar ca trenul nu va fi convins dar iti vei pierde și timpul vorbind cu un tren.

Toți cei care se plâng că sunt blocați de ea după ce îi trimit mesaje perfect corecte și decente –  ar trebui să nu mai fie surprinși.  Olivia este în ceea ce se numește camera de ecou a internetului. Nu doar că nu o interesează păreri contrare, nu vrea sa permită nici celor care sunt pe pagină să le vadă. Dacă o opinie pare a fi contrară nici nu o citește. 

Ba mai mult și mai grav, comentând pe peste tot fiecare opinie de-a Oliviei (mai ales pe alea controversate) nu faceți decât să le împrăștiați și mai tare în mediu. Și pentru ca informația se distorsionează la fiecare repetiție (remember telefonul fără fir), la persoana cu educație medie va ajunge doar începutul unui articol care o critică pe Olivia respectiv fix esența afirmațiilor ei. 

Soluție : ignorați, dati unfollow și blocați orice persoană, instituție de presă sau pagină care distribuie ideile Oliviei. Ea este “controversată” intenționat și toată lumea îi pică în plasă pentru că e o țintă ușoară cu expertiza ei în stat pe scaun în fața camerei și asezonat frunze cu semințe. Dacă nu ii dați atenție o să devină doar încă o deraiată care își strigă opiniile pe internet.

3. Nu vă doriți cenzură doar pentru a suprima opiniile care nu vă plac. 

Mai știți când blogul acesta era scris de un anonim și o companie plină de … impresii… a cerut cenzurarea lui în instanță? Mai știți cum s-a câștigat acel proces? Nu? Vă zic : demonstrând că libertatea de exprimare e mai importantă decât dreptul la imagine neșifonată  al unei companii.

Da, Olivia spune tâmpenii. Mari. Vedeți punctul 2 pentru a le scădea impactul.

Da, acele opinii sunt periculoase. De la vaccinuri la mamografii trecând prin orice alt tren pseudo-științific în care s-a urcat, toate sunt periculoase.

Hai să luăm cazul mamografiei pentru că în cazul vaccinării situația e diferită și e necesară altă discuție.

Dacă prietena / soția / mama / sora / bunica voastră își descoperă un nodul, e confirmat ca și cancer și apoi zice că nu va urma vreun tratament pentru că o crede pe Olivia, voi ce faceți? 

Le ziceți “până nu faci chimioterapie / operație nu mai ai ce vorbi cu mine”  și plecați, urmând să vă întoarceți doar la înmormântare?

Vă abandonați sora /prietena / mama/ soția / bunica?

Dacă faceți asta sunteți mai dăunători decât Olivia!

Un bolnav de cancer, chiar și unul care nu acceptă tratament, are nevoie de prieteni, sprijin și atenție. Da, fiind lângă ei puteți să îi mai încurajați să încerce tratament corect. Dar abandonul nu va ajuta.

Deci, dacă nu îi părăsiți trebuie să acceptați altceva : fiecare persoană adultă își decide singură tratamentul. În mod ideal,  îl discută și agreează cu un medic specialist pe baza celor mai noi cercetări și disponibilităților de tratament.

Dar dacă nu, e un adult care și-a ales calea și nici un fel de cenzură nu va schimba asta. Poate că ar fi trăit mai mult dacă făcea tratament, poate că are o moarte mai acceptabilă dacă nu. Adevărul e că asta e ce au ales și singura soluție e să îi susținem pe cei aflați în situația asta indiferent de decizia lor.

Soluție : nu mai cereți cenzură sau intervenție divină / CNA / Ministerul Sănătăţii.

Unu pentru că să spună ceva MS ar fi absolut greșit, doi pentru că există în tenebrele internetului personaje care fac afirmații mai demente decât Olivia. Trei pentru că de fapt, la nivel individial, nu contează de ce ia cineva o decizie ci ceea ce faci când nu ești de acord cu decizia.

Când vine vorba de cenzură, aceste hidre ale analfabetismului științific nu pot fi omorâte, ori de câte ori le tai un cap, mai apar trei. Deci, nu!

În loc să folosiți prostiile Oliviei pentru a o ataca pe ea, mai bine întrebați  posesoarele  de sâni din jur când s-au verificat ultima dată. Aveți pretextul perfect. 

Soluție bonus pentru jurnaliști și oameni cu influență :

Găsiți o persoana cu carismă, vizibilitate, educație relevantă și capacitatea de a sintetiza informația care să contracareze tâmpeniile. Doar un om respectat, profesionist și pregătit să răspundă într-o largă varietate de subiecte poate contracara așa ceva. Nici nu trebuie să fie doar unul, dar cu siguranță e mai bine decât niciunul.

Olivia țipă că vaccinurile sunt rele? Motivul perfect pentru 10 emisiuni la toate posturile TV despre beneficiile vaccinării, cu experți invitați. Olivia poate fi ignorată, ce spune ea este oricum fals.

Olivia urlă ca mamografiile sunt rele? Ce motiv mai bun pentru a reaminti despre palpări, controale, vaccinări, Papanicolau și tot ce mai previne cancerul. Olivia poate fi ignorată, ce spune ea este automat discreditat.

Olivia zice că i s-a pleoștit salata? Haha, facem o poză și râdem  –  cu salate are voie sa apară la televizor.

Voi ce soluții vedeți?

Până una alta, când Olivia Steer se pune în fața calculatorului, fiți sceptici. 

Istoria mișcării antivaccin 4 – Victoria vaccinării

Victoria

În toată istoria lumii o astfel de zi nu mai existase. Donald (D.A) Henderson muncise 12 ani pentru a atinge un obiectiv ce păruse palpabil de la prima vaccinare.

Edward Jenner, cel care a făcut prima vaccinare în 14 mai 1796, și-a permis să viseze la eradicarea variolei. Sute de ani și miliarde de doze de vaccin mai târziu, variola era la ultima suflare, dar D.A. Henderson i-a aplicat lovitura finală.

În 8 Mai 1980, World Health Assembly a declarat variola eradicată. Era încununarea unor programe care au fost subfinanțate, criticate și chiar considerate irealizabile.

Dar variola, îngerul morții, zeul răzbunării și ucigașul a sute de milioane de oameni rămăsese acum o aminitire. O poveste ce trebuia spusă doar pentru a nu fi uitată.

Stiința medicală reputase cea mai mare victorie asupra unei boli, o victorie încă ne-repetată. Variola era eradicată și niciun părinte sau copil nu mai trebuia să se teamă de ea.

Dar triumful nu avea să dureze prea mult. În ciuda zdrobitoarei victorii, vaccinarea urma să primească o nouă lovitură.

Atacul

În Statele Unite, în 19 aprilie 1982, WBC-TV a difuzat un documentar numit ”DPT – Vaccine Roulette” prezentat de Lea Thompson. În el, copii și adolescenți cu diverse probleme neurologice erau numiți ”victime ale vaccinului” diftero-tetanic-pertussis. Documentarul a cauzat reverberații care încă se simt. Imediat după difuzare, părinți din toate colțurile Statelor Unite își sunau medicii pentru a raporta o lista exhaustivă de probleme de sănătate, toate datorate vaccinului. Unii dintre părinții au format o organizație ce a devenit cea mai puternică voce a ideilor antivaccinismului de la Lora Little încoace.

Rând pe rând părinții începeau să dea în judecată companiile farmaceutice. Și cererile de despăgubiri creșteau exponențial, de la 25 milioane $ in 1981 la 3.2 miliarde $ în 1984 Prin urmare companiile farmaceutice au început să închidă producția de vaccin. Situația era nesustenabilă. În 1982 pretul unui vaccin DTP era 0.12$ per doza. În 1983 crescuse la 2.30$ și în 1984 la 2.80$. În 1985, despăgubirile plătite depășeau de trei ori valoarea vânzărilor.

Din 6 companii producătoare de vaccin DTP în 1960, în 1984 pe piata americană rămăsese un singur producător: Lederle.

Lederle a fost dat în judecată într-un caz în care erau acuzați de apariția mielitei transversale la sugarul Kevin Tod. Nu exista vreo dovadă științifică (și nu există nici acum) dar cand despăgubirea de 1.13 milioane $ a fost acordată, compania Lederle a anunțat Asociația Americană de Pediatrie că va opri producția de DTP. Nu pentru că ar fi dat faliment ci pentru că era evident că nu exista boală care să nu fie pusă în cârca vaccinului DTP, indiferent de calitatea dovezilor științifice. Astfel, lanțul despăgubirilor nu s-ar fi oprit niciodată.

Producătorii celorlalte vaccinuri se împuținau și ei, supuși acelorași riscuri. Astfel că, în 1986, Congresul a votat legea ”National Childhood Vaccine Injury Act” care a reușit trei lucruri:

  1. A eliminat bătălia juridică dusă de părinți și costurile asociate
  2. A protejat companiile farmaceutice de litigii costisitoare continue
  3. A încurajat producătorii să cerceteze noi vaccinuri.

Deși criticabilă pentru că presupune automat că anumite afecțiuni sunt cauzate de vaccinuri, legislația a salvat vaccinarea în SUA. De asemenea a creat un sistem de informare a publicului asupra siguranței vaccinării, deschizând baza de date VAERS. Consecința pozitivă a legislației însă, este că există un fond de despăgubiri în cazul în care un efect secundar al vaccinării este considerat valid. Despăgubirile fac viața mai ușoară acelor cazuri de efecte secundare permanente, iar companiile farmaceutice pot continua să producă vaccinuri fără să-și asume riscuri financiare enorme.

Scenariul

Surprizător însă, asocierea dintre DTP și efecte secundare grave nu a început cu ”DPT – Vaccine Roulette” la nivel global. A început în Marea Britanie și cu studiul unui medic pe nume John Wilson. Acesta a declarat în 1974, într-o conferintă la Societatea Regală de Medicină că ”între ianuarie 1961 și decembrie 1972, aproximativ 50 de copii au fost aduși la Spitalul pentru Copii din Londra datorită unei probleme neurologice considerată a fi asociată cu vaccinul DTP”. Dintre cei 50, conform lui John Wilson, 22 au devenit epiletici sau cu probleme mentale, sau ambele.

Apariția lui John Wilson într-o ediție a emisiunii ”This week” a cauzat însă și mai multă îngrijorare decât conferința lui în fața colegilor de la Societatea Regală. De data asta discuta nu cu câțiva colegi ci cu milioane de oameni. Acelor milioane de oameni, John Wilson le-a spus că este convins că vaccinul DTP poate cauza complicații ireversibile.

Media a explodat, medicii au început să ia atitudine împotriva vaccinului. John Wilson era un om de știință și medic respectat și lucra într-un spital cu renume. Statisticieni și epidemiologi susțineau chiar și abandonarea vaccinului.

Scenariul era deja cunoscut celor care lucrau în sănătatea publică. Acoperirea vaccinală cu vaccinul DTP a scăzut dramatic în perioada 1975 – 1978. Drept consecință peste o sută de mii de copii s-au îmbolnăvit de tuse convulsivă, 5 mii au fost spitalizați, două sute au avut pneumonii severe, optzeci au avut convulsii și 36 au murit. A fost cea mai gravă epidemie din istoria recentă a Marii Britanii. În Japonia vaccinul a fost suspendat o perioadă, iar numărul de spitalizări și decese datorate tusei convulsive s-a triplat. Dar în Marea Britanie cifrele erau chiar mai mari decât erau raportate. Mulți medici deciseseră să nu recomande vaccinul DTP părinților. Copilul murea însă de tuse convulsivă, așa că medicii raportau decesul ca fiind cauzat de alte boli respiratorii și chiar și SIDS (sindromul morții subite). Decesele reale erau de peste 600 de cazuri.

Responsabilii cu sănătatea publică au cerut un studiu care să încerce să elucideze dacă exista o legătură între probleme neurologice și vaccinul DTP și l-au ales pe David Miller care s-a dedicat sarcinii cu atenție deosebită. Între 1976 și 1979, Miller a cules date despre toate problemele neurologice raportate în sistemul medical britanic și apoi a calculat o asociere statistic semnificativă între vaccinul DTP, trecerea a un maxim de trei zile și o problemă neurologică cronică. Riscul era aproximativ 1 caz la o sută de mii de copii.

Procesul

Multiple studii mai târziu, concluzia lui David Miller nu părea să fie la fel de solidă. O cercetare din 1983 a comparat vaccinul DT (diftero-tetanic) cu cel DTP în vaccinarea a 134,700 copii și nu a reușit să găsească vreo asociere. În 1988, în Danemarca s-a studiat vârsta de apariție a problemelor neurologice și nu s-au găsit date concrete, în ciuda faptului ca Danemarca schimbase vârsta de administrare a vaccinului. Tot în 1988 cercetători din Statele Unite au verificat fișele medicale a 35 de mii de copii și tot nu au găsit vreo asociere cu vaccinul DTP. Alte studii independente în 1991, 1994, 1995, 2001 au infirmat concluziile lui Miller.

Dar procesele care au urmat studiului nu aveau cum să cunoască viitorul și totuși unul dintre procese s-a dovedit revelator pentru greșelile făcute de Miller și siguranța vaccinului DTP.

În cadrul procesului Loveday v Renton and Wellcome Foundation (1988),  considerat caz ”școală” în ceea ce privește neglijența medicală, studiul Miller s-a transformat din cel mai puternic argument împotriva vaccinării într-o rușine. Miller primise 241 de cazuri de handicap mental după o boală. Dintre aceștia 7 aveau boala asociată cu vaccinarea. Din păcate, Miller și colegii greșiseră dramatic la clasificarea cazurilor. Fișele medicale explicau că 3 dintre cei bolnavi avuseseră o infecție virală, unul suferea de sindrom Reye (cauzat de aspirină) și, în cele din urmă, 3 dintre copiii semnalizați în studiu ca având retard mental, erau complet sănătoși. 

Asocierea dispăruse, acuzația era falsă și dovezile împotriva ei erau clare. Niciun alt proces care să implice vaccinul DTP nu a mai apărut vreodată în curțile britanice, în lumina dovezilor.

Mulți ani mai târziu, copiii prezentați în ”DPT – Vaccine Roulette” au primit si un diagnostic corect: o anomalie genetică în gena SCN1A, boala numindu-se Sindromul Dravet. Nimeni nu a făcut vreun documentar privind această descoperire, tăcerea mass-media fiind asurzitoare.

Repetiția

Zece ani după încheierea procesului Loveday v Renton, Andrew Wakefield, un reputat gastroenterolog ce lucra la Royal Free Hospital în Londra a publicat un studiu care urma să declanșeze o adevărată furtună mediatică, să fie responsabil pentru decese a mii de copii din toată lumea și să repornească mișcarea antivaccin contemporană.

Scenariul

Andrew Wakefield era foarte atașat de ideea că virusul rujeolic produce sindromul Crohn, o boală intestinală. A publicat două studii în care sugera o asociere, însă dovezile nu au fost în niciun caz foarte puternice, în cel mai bun caz putând fi numite preliminare. În unele cazuri vaccinarea era suspectată și ea.

Anrew Wakefield nu s-a oprit din această speculație. În 1998 a publicat un nou studiu (în reputatul jurnal ”The Lancet”). În studiu sugera că vaccinul ROR este un potențial risc pentru ”enterocolită autistică”, o combinație inventată de el între sindromul Crohn și autism.  În conferința de presă ce a urmat studiului, și în kit-ul de presă dedicat, Wakefield a făcut afirmația ce avea să-l urmărească tot restul vieții. El a declarat că vaccinul ROR este probabil responsabil de enterocolita autistică.

Frauda

Dar existau multiple motive pentru care Wakefield a publicat acest studiu si a insistat în comunicarea către presă că vaccinul ROR este factor cauzator pentru autism.

Wakefield fusese plătit cu sute de mii de lire de companii de avocați care vroiau să dea companii farmaceutice în judecată (și aveau nevoie de dovezi)

Wakefield avea patente pe o formă de vaccin  monovalent împotriva rujeolei, urmând să profite de pe urma panicii generate chiar de el.

Spitalul Royal Free și Andrew Wakefield au depus patente pentru o metodă de a trata sindromul Crohn și autismul cu niște extracte obținute din sângele unor capre însărcinate.

Ridicolul cercetării lui Wakefield a fost întărit de faptul că metoda folosită pentru a detecta virusul rujeolic în intestinele copiiilor era complet validă, dar în niciunul dintre copii din studiu nu a fost identificat virusul. Unul dintre semnatarii lucrării originale, tocmai laborantul, a declarat asta în fața reporterilor:

Metodele investigative folosite au fost brutale, de la teste de sânge, la puncții lombare, puncțile fiind extrem de invazive și dureroase. Dar asta nu a contat, ideologia era mai importantă.

Când investigația asupra cercetării a fost pusă cap la cap, a devenit una dintre cele mai de impact fraude din istoria științei.

Nu doar a cauzat și continuă să cauzeze îmbolnăvirea și decesul a mii de copii anual, dar datorită reacției publicului a generat cheltuirea a milioane de dolari în încercarea de a face cât mai clar cu putință că nu există o asociere.

De asemenea, a irosit timpul și banii părinților cu copii autiști – rareori bogați -lăsându-i pradă șarlatanilor care le vând kit-uri de ”detoxifiere a vaccinurilor”

Și, complet contra-intuitiv, a făcut chiar și cercetarea asupra siguranței vaccinurilor dificilă și nedorită pentru că niciun cercetător nu vrea să devină noul Wakefield.

Andrew Wakefield, omul care a inventat asocierea ROR-autism a devenit un paria, un personaj fără scrupule,dornic de atenție și validare, dar incapabil să distingă între știință și minciunile pe care le promovează

În 2016, Andrew Wakefield a încercat să promoveze într-un documentar regizat chiar de el, aceeași idee falsă de acum 18 ani. În ciuda sutelor de studii care explică lipsa de legătură dintre autism și orice fel de vaccinare, Wakefield a promovat aceeași ipoteză nedovedită.

Andrew Wakefield si Lea Thompson (prezentatoarea DPT – Vaccine Roulette) au fost poate bine intenționați inițial. Cu gândul la siguranța copiiilor le-au făcut însă rău tocmai celor pe care credeau că îi protejează.

Acum 220 de ani, Edward Jenner efectua primul vaccin. Un act care urma să devină apoi semnul și simbolul medicinei preventive, a puterii ingeniozității umane în lupta perpetuă cu bolile.

O dată cu primul vaccin s-a născut și mișcarea antivaccinare. O mișcare a cărei singură reușită este sabotarea reușitelor medicinei, lasând însă atât adulții dar mai ales copiii să plătescă prețul. De multe ori chiar cu viața.

Ideea lui Jenner a salvat, de-a lungul istoriei, miliarde de vieți, a contribuit decisiv la calitatea vieții umane și a permis părinților să spere că își vor vedea copiii mari și chiar să viseze la nepoți.

Oponenții lui Jenner au făcut propagandă unor idei false, au lăsat milioane de copii să se îmbolnăvească și a permis părinților să facă cel mai înfiorător lucru din viața lor : să-și îngroape copii.

Oare care dintre aceste idei merită să fie sărbătorită?

 

Bibliografie:

Offit, Paul A. Deadly Choices: How the Anti-Vaccine Movement Threatens Us All. New York: Basic Books, 2011

Williams, Gareth. Angel of Death: The Story of Smallpox. Basingstoke: Palgrave Macmillan, 2010

Brian Deer: http://briandeer.com/mmr-lancet.htm

 

 

 

Coaliția România Sănătoasă – Istoria Vaccinării

Vreau să vă arăt ceva frumos.

Împreună cu partenerii mei de la Coaliția România Sănătoasă am construit infograficul de mai jos. Are multe informații interesante și sper că puteți observa detaliile.

Coaliția România Sănătoasă este un proiect dedicat celor interesați de sănătatea publică. Deocamdată ne concentrăm pe diverse informații în jurul vaccinării, de la bolile împotriva cărora vaccinăm cât și educării asupra motivelor pentru care vaccinăm, demitizarea unor idei și poate clarificarea altora.

Avem participarea multor persoane care ne verifică informația și exprimarea și în general se asigură că nu spunem prostii.Și un grafician care ni le desenează.

Pentru că am creat o serie superbă de imagini mai jos am vrut să o pun și aici.

Dar nu e singura, avem multe imagini interesante care au nevoie de like și de share și de comentarii si implicare.

Deci dați like aici  și… sper să vă placă ce muncim.

Istoria Vaccinării pagina 1
Istoria Vaccinării pagina 1
Istoria Vaccinării pagina 2
Istoria Vaccinării pagina 2
Istoria Vaccinării pagina 3
Istoria Vaccinării pagina 3

 

Quantum Touch – îți dă durerea cu mâna

Mi-am creat prin postările anterioare o imagine, sau cel puțin așa imi place să cred. Că acesta este un blog serios care abordează subiecte serioase și care aduce argumente solide în favoarea unei idei sau în demontarea unei idei.

Doar că, evident, lungimea postărilor le face greu de digerat și, să fim sinceri, foarte puțini stau să citească toate link-urile. Am statistici, e clar.

Mai schimbăm stilul. Nu mult, doar un pic.

Azi o să vă povestesc despre Quantum Touch. Și, ca sa fie perfect non-sceptic și în totalitate bazat pe experiența personală o să vă spun…

Cum am ajuns să experimentez Quantum Touch

Acum… ceva vreme, m-am dus de bunăvoie și nesilit de nimeni la Body Mind Spirit Expo, un eveniment plin de minunății, terapii, aure, chakre, vindecători, magneți, dansatoare din buric și ciocolată.

Există această curiozitate morbidă la cei care se auto-numesc sceptici de a cerceta ceea ce alții ar crede sau ar accepta neconditionat. De a permite celui care nu e de acord cu noi să ne convingă. De a investiga nu doar din fotoliu o idee. Așa că m-am dus să înțeleg care este publicul unui astfel de eveniment, ce se vinde acolo, ce fel de afirmații se fac. A fost fascinant.

În primele 5 minute, la o masă, am observat o bucată de plastic care avea pe ea un buton. Am întrebat la ce e bun. A zis că pui mâna pe electrozi (avea doua fire ce ieseau din el), dai de buton și te ”detoxifică” de toate ”bacteriile și virușii”. Cei care mă citesc mai demult și știu părerile mele despre ”detoxifiere” înțeleg amuzamentul cauzat. M-am uitat pe cutia de plastic cu buton, costa 250 de lei. Dacă stau să mă gândesc bine, nici nu cred că vreau să mă detoxific de ”bacteriile și virușii” pe care îi posed, poate că unii sunt utili. Evident că sunt utili, d-aia avem ceva numit microbiom.

Trecem mai departe. Mă duc la o doamnă care vindea talonete magnetice. Chiar și curea magnetică. Și încep și întreb cum funcționează. Nu prea știa să explice. Cât de puternic e magnetul. Nicio idee. Cât costă. Asta știa. Într-un moment de străfulgerare de scepticism rar întâlnită, îmi scot cheile și le lipesc de taloneta magnetică. Dar cheile nu vor să simtă magnetul magnetic din taloneta magnetică. Oroare!

O întreb pe doamna literalmente magnetizată de activitățile mele cu cheile, care e faza. De ce magnetul nu magnetizează obiecte metalice pe care orice magnet le atrage? A introdus o poveste greu de reținut despre cum magnetul din talonete e special și tras cu un fir special care… ”Care nu conține magneți?” o întrerup eu cu un zâmbet tâmp. Se supără pe mine si scoate alt produs care într-adevăr mi-a magnetizat cheile. Dar trebuie să recunosc, magneții de pe frigider mi-au atras cheile cu mai mult vino-ncoace și nici n-am dat 200 de lei pe ei. Pe magneți. Ăia de pe frigider ca doar nu-mi luam talonete la vârsta mea.

Trecem mai departe unde găsim un spiriduș. Minunatul Spiriduș Elf, un dispozitiv tot din plastic, dar nu cu un buton ci cu beculețe. Beculețe care… fac lucruri, echilibrează energii, scoală din morți, lucruri de genul ăsta, nu intru în detalii pentru că deși am citit de câteva ori despre acest produs tot nu am înțeles altceva decât numele.

Și, în cele din urmă ajung la miraculosul loc al testelor gratuite unde se afla vechiul nostru prieten Terapia Bowen. Sincer, am vrut să testez Terapia Bowen pentru că atâta mi s-a împuiat capul în postarea anterioară cu ”de unde știi că nu merge dacă nu ai încercat” încât am zis să încerc. Dar era deja cineva în unul din cele două paturi în poziția specifică Bowen respectiv întins pe un pat și probabil adormit (sau cel puțin încercând cu disperare să se relaxeze în hărmălaa neplăcută din jur). Așa că m-am îndreptat către …

Quantum Touch – atingerea melodramatică a ridicolului

Cei care m-au văzut în viața reală știu că depășesc media generală de înălțime. Sunt ușor de observat și ușor de recunoscut, motiv pentru care o carieră de spion, infractor sau orice activitate ce necesită subtilitate fizică și amestecare ușoară în mulțime îmi este imposibilă.

Astfel că, stând subtil în fața standului cu Quantum touchers m-a abordat o doamnă simpatică între două vârste:

Doamna Quantum: Vă pot ajuta cu ceva?

Eu: Da… ăăă, ce înseamnă asta?

Doamna Quantum: Este Quantum Touch, o terapie de ridicare a vibrației cuantice pentru vindecare și o stare de sănătate mai bună.

Eu: Aha…. Și pot să testez si eu cum e? (am spus asta fiind complet confuz asupra răspunsului anterior)

Doamna Quantum: Sigur, stați un pic să văd cum fac loc pe aici.

După ce face un pic de loc și aduce un scaun mă așează pe el și mă întreabă ce mă doare. Fiind încă în acea perioadă a vieții în care corpul meu se crede sănătos tun, n-am avut de ales și am inventat că mă doare spatele. E perfect plauzibil, 80% din populație va suferi la un moment dat de ”low-back pain” și eu fiind cu un cap peste media de înălțime sunt foarte predispus la apăsări gravitaționale problematice, o dată cu vârsta.

Doamna Quantum îmi spune să mă așez și întreabă care este localizarea exactă a durerii. Indic o zonă pe spate și o las să mă cuantivindece cu cuantatingerea ei.

Trec câteva zeci de secunde și o dubioasă durere de spate în apropierea zonei indicate își face simțită prezența. În timp ce doamna Quantum dădea din mâini și vibra cuantic pe acolo pe mine chiar mă durea spatele. Și deși sunt predispus unui anumit tip de dureri, nici acum, la mai bine de un an de la sedința respectivă nu am simțit o durere asemănătoare.

Dar, profitând de cuantica coincidență, încep să mă plâng de durerea nou apărută ca și cum era veche și ziceam că ”radiază” și ”acuma e mai ascuțită”.

Am pus câteva întrebări ca să nu stau ca mutul în timp ce mă pipăie o doamnă între două vârste și am aflat că e tragic că această miraculoasă terapie cuantică nu este recunoscută oficial în România. Tragic, am spus! Aparent ca să fi quantum toucher sau terapeut cuantico-atingător, nu mi-e foarte clar, trebuie să îți iei de fapt atestat de maseur.

Comparativ cu un masaj, Quantum Touch e execrabil. Am fost o data la un masaj cu pietre încinse și m-a masat maseurul până nu îmi mai doream decât să dorm și să fiu masat și apoi să dorm din nou.

Dar statul pe un scaun rece și dur într-o sală gălăgioasă și a fi usor atins prin haine de către o doamnă care zice ca vibrează cuantic înainte să mă atingă…. ei bine, dacă asta e Quantum Touch, eu nu sunt fan.

După o perioadă rezonabilă de cuantiizare, am mințit că mă simt mai bine în timp ce junghiurile  dureroase îmi afectau seriozitatea și am mulțumit doamnei pentru experiența oferită.

Încă cel puțin un sfert de oră, durerea respectivă m-a ținut la aceeași intensitate, până am făcut un pic de rotații și miscări de încălzire și s-a liniștit.

Concluzii

Putem trage concluzii în multe feluri dar cel mai educativ ar fi să tragem concluziile astfel încât să vedem perspectivele tuturor.

Din punctul de vedere al doamnei Quantum, ea tocmai a vindecat, temporar sau cuantico-permanent pe cineva de o durere. Întărită în credința ei de puterile vindecătoare, va fi dreptul ei să ceară bani unei alte persoane pentru a o cuantico-vindeca și pe ea. Cine știe, poate chiar publică ceva într-o revistă cuantică despre miraculoasa vindecare a uriașului de la târgul spiritual.

Din punctul meu de vedere, a fost cel puțin amuzant că m-a durut spatele în mijlocul sedinței de vindecare pentru o  falsă durere de spate, dar există explicația logică a unui timp destul de mare petrecut în picioare pe la standuri  și poate oboseala săptămânii anterioare. Și poate chiar mi-am influențat într-un fel cuantic spatele astfel încât să mă doară. Eu sunt foarte sincer de obicei și nu-mi place să mint oameni. Fie ei chiar și quantico-vindecători.

Voi ce concluzii ați trage?

Mențiune importantă: cuvântul cuantic și derivatele lui sunt folosite în acest articol deși îmi lipsește înțelegerea de bază a teoriilor mecanicii cuantice și nu am vreo idee despre ce face fizica cunatică. Partea bună e că nici cei care promoveaza Quantum Touch nu sunt mai breji.

De ce spun asta?

Pentru că toți cei care vor să separe un credul de banii lui vor introduce cuvântul ”cuantum” undeva, prefăcându-se astfel că au cunoșțințe profunde despre univers.

Propun recitrea acestui articol înlocuind cuvântul ”cuantic” cu cuvântul ”cartof”, pentru a înțelege cam care este nivelul lor de cunoștințe. 

 

 

 

Istoria mișcării antivaccin – 3 – Noul inamic

Pași înainte

De la începutul secolului 20, câteva boli începuseră să fie înțelese și lupta cu ele începuse să prindă formă.

Antitoxina difterică era folosită deja pentru a trata bolnavii în urma experimentelor lui Emil von Behring, recunoscute prin premiul Nobel în 1901. Chiar și în România, antitoxina difterică era produsă ”sub controlul personal al d-lui profesor Victor Babeș” [1] începând din 1895. Din păcate antitoxina își pierdea eficiența dacă era administrată la prea multe zile după infecție și deseori pacientul nu ajungea la timp la spital.

Un nou inamic se profila însă la orizont. Pe tot întinsul Americii copiii se duceau la culcare cu o febră ușoară și se trezeau incapabili să-și mai miște mâinile sau picioarele. Părinții disperați chemau medicul care diagnostica paralizie infantilă sau poliomielită. Cuvântul inspira teamă, medicina nu știa aproape nimic despre aceasta boală și ceea ce se știa era nebulos.

Read more

1 2 3 11