Antivaxerii se compară cu victimele Holocaustului – care se bazau pe vaccinuri pentru a supraviețui
Comparația este insultătoare. De asemenea este greșită din punct de vedere istoric.
O femeie poartă un semn cu ”No Vax” pe ghiozdan în West Nyack, N.Y., pe 28 martie, în timpul unei demonstrații în Rockland, o suburbie a New York City, după ce oficialitățile au interzis copiilor nevaccinați să circule în spații pubilce (Mike Segar/Reuters)
Ca urmare a focarelor de rujeolă din ultimele luni, unele autorități de sănătate publică au impus reguli stricte privind prezența copiilor nevaccinați în spații publice, precum școli sau lăcașuri de cult. În unele locuri, epidemia a silit oficialitățile să declare starea de urgență. Drept răspuns, protestatarii anti-vaccin au început să poarte stele galbene, declarând că interdicțiile bazate pe statusul vaccinal sunt similare cu felul inuman în care au fost tratați evreii în timpul Holocaustului.
Nu e prima dată când antivacciniștii se folosesc de Holocaust. Promotorii anti-vaccinismului au numit efectele secundare ale vaccinării un Holocaust modern. Compară criticile împotriva părinților care nu-și vaccinează copiii cu persecuția evreilor în timpul Holocaustului și îi numesc naziști pe cei care cer legi mai stricte privind vaccinarea. Dar această distorsionare a istoriei subminează adevăratele orori ale Holocaustului. De asemenea ignoră faptul că multe victime ale Holocaustului au murit de boli infecțioase – aceleași boli pe care vaccinurile le-ar putea preveni astăzi.
Uciderea în masă a evreilor în timpul celui de-al doilea război mondial nu s-a întâmplat doar în camerele de gazare. Înfometarea și boala au nimicit evreii încarcerați cărora le lipseau mâncarea și îngrijirile medicale adecvate. Probabil cea mai cunoscută victimă a Holocaustului, Anne Frank, a murit în lagărul Bergen-Belsen – nu în camera de gazare, ci de tifos.
În timpul Holocaustului, evreii erau ținuți cu forța în ghetouri unde bolile masacrau populația. Ghetourile aveau de la patru la opt persoane într-o cameră și insuficient acces la mâncare, medicamente și facilități sanitare. Aceste condiții i-au lăsat extrem de vulnerabili în fața epidemiilor de boli transmisibile. Stelele galbene de pe haine nu erau o alegere. Erau forțați să le poarte și să trăiască în condiții înfiorătoare ce încurajau persistența bolilor infecțioase .
Când apăreau focare, naziștii le eliminau fără milă. În ghetoul Kaunas, naziștii au incendiat spitalul pentru boli infecțioase cu tot cu doctorii și pacienții dinăuntru. Atunci când tifosul făcea ravagii printre romii din ghetoul Lodz, erau încărcați în vagoane pentru vite devenind astfel primele victime ale camerelor de gazare mobile ale lagărului de exterminare Chelmno. Oamenilor le era frică să meargă la spital cu o boală infecțioasă temându-se că vor fi omorâți sau deportați într-un lagăr.
Cei care nu erau omorâți de germani când solicitau ajutor medical aveau un prognostic dramatic. Miile de morți datorate bolilor sunt înregistrate în arhiva spitalului din ghetoul Lodz: Hinda Calel, 8 ani, a murit din cauza varicelei; Eliezer Rusek, 4 ani, a murit de tuse convulsivă; Esther Rosenbaum, 5 ani, a murit de tuberculoză.
În jurnalul său din ghetoul din Lvov , David Kahane a notat că trupurile morților erau ”duse la cimitir în fiecare zi, uneori de mai multe ori pe zi” și puțini dintre cei decedați erau pregatiți pentru înmormântarea conform ritului. Munca aceasta era făcută de rabini, dar toți rabinii din Lvov fuseseră fie deportați, fie muriseră datorită bolilor sau violențelor naziste. În schimb, cadavrele erau aruncate unele peste altele în cimitir, devenind un spectacol pentru vizitatorii naziști, care făceau poze cu oribila priveliște.
Numărul deceselor era atât de mare în cazul bolilor infecțioase pentru că evreilor le lipseau resurse de bază precum echipament medical, medicamente și alimente. Li se refuza chiar și săpunul. Medicii și ale cadre medicale se luptau cu bolile în condiții înfiorătoare, cu puține resurse, deseori căzând chiar ei victime. Oameni înfometați își dădeau mâncarea pe medicamente pentru a-i ajuta pe cei dragi să supraviețuiască.
Vaccinurile au apărut ca instrumente ale rezistenței, instrumente puternice, dar scumpe. Contrabandiștii au găsit metode de a aduce medicamente și chiar și vaccinuri în ghetou. Cei puțini care puteau obține o fiolă de vaccin pe piața neagră plăteau mai bine de 100 de ori greutatea lor în aur. Prețul unui vaccin era echivalent cu 30.000 de boluri de supă – o sumă astronomică într-un loc în care oamenii mureau de foame pe stradă.
Introducerea vaccinurilor în ghetou era o metodă prin care evreii și polonezii conlucrau. Irena Sendler,o asistentă socială poloneză a ajutat 2500 de copii să evadeze . Când Irena a intrat în ghetou a reușit să aducă vaccinuri fostelor ei colege Ewa Rechtman, care lucra în orfelinat și Ada Golab-Grynberg, o asistentă din ghetou.
Pe lângă contrabanda cu vaccinuri, Ludwig Fleck a creat un test și un vaccin pentru tifos, în ghetoul Lvov. A identificat și dezvoltat o metodă de a crea un vaccin din urină, lucrând în laboratorul ghetoului. L-a folosit pentru a se inocula pe el, familia sa și alți 500 de prizonieri din ghetou.
Pentru evreii din ghetouri, vaccinurile erau prețioase, o protecție importantă și reprezentau încrederea în viitor.
Este o pângărire a memoriei lor să echivalezi refuzul tratamentului preventiv cu Holocaustul sau efectele adverse post-vaccinare cu tragedia nețărmurită a Holocaustului. Mulți au murit în timpul Holocaustului din cauza unor boli pe care le putem acum preveni, precum tusea convulsivă, tuberculoza, hepatita și difteria. Dacă activiștii anti-vaccin vor să se uite în trecut și în special la Holocaust, atunci ar trebui sa se uite la cât de mortale erau bolile în absența vaccinurilor contemporane.
Translated with permission from author Helene Sinnreich. Original article in Washington Post
Helene Sinnreich este directorul programului Fern și Manfred Steinfeld pentru studii iudaice și profesor asociat pentru studiul religiei la Universitatea din Tennesse.
Nota traducătorului
Tactica de auto-victimizare menționată de prof Sinnreich are fani și în România. Toți miniștrii sănătății din ultimii ani, medicii care susțin vaccinarea și cam orice persoană publică care s-a exprimat în sensul susținerii vaccinării a fost numită nazistă.
Există imagini cu mine având o svastică în frunte. A fost făcută o comparație între portretul meu și al lui Joseph Mengele (mi s-a transmis că sunt reîncarnarea lui).
Orice persoană educată minimal știe că Holocaustul nu trebuie minimizat, asociindu-l cu dramele inventate ale unor persoane care nu vor să-și protejeze copiii de boli criminale. Milioane de oameni au murit. Milioane de vieți au fost distruse iar cei care fac asocieri facile doar de dragul dramatizării propriei indolențe își arată astfel proasta calitate umană și morală.
M-am bucurat să primesc acordul prof Sinnreich pentru traducere și am avut chiar și o surpriză extrem de plăcută după ce i-am scris. Vă las să citiți răspunsul dânsei integral.
