Homeopatia – o minciună periculoasă – Partea a 2-a

În partea a 2-a: revenirea homeopatiei pe scena mondială, dezvoltarea medicinei moderne şi implicarea homeopatiei în mişcarea nazistă. În plus, ce spun studiile ştiinţifice despre eficienţa homeopatiei.

Declinul homeopatiei ce începuse pe la sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20 părea inexorabil. Noile descoperiri ştiinţifice lăsau în urmă secole de ignoranţă şi superstiţii şi cei care supravieţuiau medicinei “ortodoxe” nu mai erau doar simpli norocoşi

Antisepticile avuseseră un succes fenomenal, vaccinurile începuseră să fie din ce în ce mai acceptate, munca lui Louis Pasteur în domeniul microbiologiei – inventarea vaccinului împotriva turbării şi antraxului – fusese extraordinară , descoperirea bacteriilor care cauzează holera, tuberculoza, difteria, febra tifoidă, pneumonia, gonoreea, lepra, ciuma bubonică, tetanos şi sifilis de către Robert Koch şi elevii săi fuseseră laureate cu premiul Nobel pentru medicină  în 1905.

Prin comparaţie homeopatia nu prea avea reuşite asemănătoare, iar opinia medicală se îndepărtase de gândirea antică a miasmelor (care încă însemna o parte importantă a doctrinei lui Hahnemann) şi se baza din ce în ce mai mult pe teste comparative şi observaţii empirice.

În 1925 însă, un medic german care tratase bronşita cu eter a publicat un articol într-un jurnal medical. A fost singurul articol din acel an însă a lansat 45 de articole în anul următor şi discuţia despre potenţialul medicamentelor ultra-diluate

Asta s-a întâmplat să se potrivească cu creşterea influenţei mişcării naţionaliste germane ai cărei lideri erau interesaţi  să creeze un sistem medical inovativ, care să combine medicina modernă cu medicina tradiţională. Sistemul medical se numea Neue Deutsche Heilkunde şi era condusă de Rudolf Hess, un adjunct al lui Hitler. Cum homeopatia era creată de un german, şi Hess era convins că funcţionează, era dornic să o încorporeze în Neue Deutsche Heilkunde aşa că a înfiinţat o comisie care să dovedească dincolo de orice îndoială dacă homeopatia este o metodă funcţională de a face medicină.

Începând cu 1937 şaizeci de universităţi au fost integrate într-un program de cercetare fără precedent cu zeci de somităţi în domeniile lor implicate în efortul de descoperire a adevărului despre homeopatie.

Din păcate după doi ani de cercetări al doilea război mondial a izbucnit şi concluziile nu au mai fost publicate. Documentele au supravieţuit războiului dar chiar şi după ce experţii s-au reunit în 1947 rezultatul studiilor nu a mai ajuns în ochii publicului.

Totuşi, unul dintre homeopaţii implicaţi, Dr Fritz Donner a menţionat (într-o mărturie publicată postum în 1995):

Din păcate nu este încă general cunoscut că aceste în studii comparative în domeniul bolilor infecţioase precum scarlatina, rubeola, pertussis, febra tifoidă, efectul homeopatiei nu era cu nimic mai bun decât efectul placebo.

Nimic pozitiv nu a reieşit din aceste teste, exceptând faptul că a devenit indisputabil că vederile homeopatiei sunt bazate pe gândire magică.

După al doilea război mondial, progresul medicinei moderne a continuat inexorabil,mulţumită unor descoperiri revoluţionare precum antibioticele. În aceeaşi perioadă homeopatia supravieţuia doar datorită suporterilor puternici şi influenţi.De asemenea câteva mişcări politice abile au permis homeopatiei să fie vândută în continuare.

În India însă, homeopatia avea succese fulminante fără legatură cu patronaj regal sau miscări politice. În schimb, prospera pentru că era o metodă diferită faţă de ceea ce foloseau coloniştii englezi. Atitudinea faţă de medicina britanică era atât de negativă încât programele de vaccinare eşuau lamentabil datorită lipsei de participare.

Ironia face ca prin anii ’70 când vesticii importau sisteme medicale din Orient aproape fără discriminare, au găsit şi homeopatia şi astfel noul val de medicină homeopată a primit un avânt nesperat.

Dar deja pretenţiile homeopatiei deveniseră exagerate aşa că au fost supuse unor teste judicios controlate si multe teste mai prost concepute.

Aş intra în detalii despre ce diferenţiază tipurile de studii şi care sunt riscurile prin care un studiu poate fi compromis dar spaţiul deja este limitat aşa că vă trimit aici

Concluzia generală a celor mai bune studii efectuate de-a lungul a peste 200 de ani de la apariţia homeopatiei şi până în zilele noastre, cu metode din ce în ce mai bune şi standarde clare de control al erorilor arată că homeopatia este ineficientă ca şi metodă de tratament indiferent de boala pe care pretinde că o tratează.

Iată câteva studii care demonstrează lipsa de eficacitate a homeopatiei:

• Studiile asupra homeopatiei (făcute probabil de către adepţi) nu sunt conforme cu standardele academice. Aici.
• O arhivă a studiilor lui Edzard Ernst, unul dintre cei mai apreciaţi cercetători în domeniul medicinei alternative o puteţi găsi aici
• 110 studii despre homeopatie şi 110 medicale comparate. Rezultatul? Homeopatia e doar placebo. Aici
• Utilitatea homeopatiei în tratamentul cancerului. Evident, inutilă. Aici

Se poate spune că are efect psihosomatic pentru pacienţi care se bucură de atenţia oferită şi sunt ascultaţi cu interes de un om cu – cel puţin teoretic -pregătire medicală. Dar tratamentul în sine este lipsit de valoare medicală, gol de orice efect terapeutic şi nu face decât să întârzie tratarea corectă a afecţiunilor, promovează neîncrederea în medicina modernă şi îndepărtează pacienţii de la ceea ce le-ar putea salva viaţa.

Nu am atins motivul pentru care  homeopatia nu funcţionează.

Diluţiile homeopate încalcă legile fizicii în aşa hal încât o dilutie 12C ar însemna un deget de sare în întreg Oceanul Atlantic. Dar ei nu folosesc diluţii de 12C ci de 24, 60 şi chiar 200C. O diluţie 200c e diluarea ingredientului activ în mai multe molecule de subsanţă decât există în Univers!

Culmea e că diluţia 200C este cea folosită în Oscilococinum,unul dintre cele mai populare preparate homeopate anti-răceală.

În partea a 3-a vă arăt în detaliu afirmaţiile lipsite de responsabilitate ale homeopaţilor români celebrii (cu apariţii la tv şi în presă), cum discreditează ei cele mai mari reuşite ale ştiinţei moderne şi cum promovează comportamente medicale periculoase pentru voi şi copii voştrii.