Vaccinul rujeolic funcționează?

În vârful epidemiei de rujeolă, după 30 de decese inutile și absurde e normal să ne întrebăm dacă vaccinurile chiar funcționează. După ce se vor rezolva și crizele de vaccin, vor avea încredere părinții să își vaccineze copii? Pot avea încredere în vaccinurile oferite de stat?

Notă: în România și în restul lumii s-a folosit inițial vaccin rujeolic monovalent, apoi s-a trecut la vaccin combinat precum ROR. Din acest motiv este menționată specific în grafice introducerea ROR.

Ca să înțelegem eficiența cunoscută a vaccinului e bine să vedem niste date istorice. Și nu doar de la noi ca nu suntem singuri pe lume.

Dar pentru a avea informația importantă în fața ochiilor iată numărul de cazuri de rujeolă din România 1960 până în 2016.  Datele oficiale ale CNSCBT.

Numărul de cazuri de rujeolă 1960 - 2016.
Numărul de cazuri de rujeolă 1960 – 2016. Date oficiale ale Centrului Național de Supraveghere și Control a Bolilor Infecțioase

Suplimentar, iată datele de acoperire vaccinală din România în ultimii ani.

Acoperirea vaccinală ROR, 2005 - 2016.
Acoperirea vaccinală ROR, 2005 – 2016. Date obtinute de la Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile

E foarte important ca în contextul epidemiei să înțelegem corect graficele. Cel cu numărul de cazuri se explică singur. După introducerea vaccinării, numărul de cazuri cade dramatic. Nu suficient însă, până nu se introduce doza 2, care crește eficiența vaccinării și scade și mai mult numărul de cazuri din epidemii. Din 2004 s-a introdus vaccinul trivalent ROR.

Graficul cu acoperirea vaccinală arată scăderea constantă a numărului celor vaccinați în fiecare an. Aceste scăderi nu sunt cauzate de lipsuri de vaccin. Trebuie mentionată o scădere dramatică în 2015 datorită variației dintre vârstele de vaccinare pentru doza 2 (s-a mutat vârsta de la 7 la 5 ani și în confuzia generată, mulți părinți au ezitat)

Sunt aceste grafice mincinoase? E normal să nu avem încredere în statul român, dar totuși, în privința vaccinării ar trebui să fie capabil să obțină produse rezonabile.

Sunt aceste vaccinuri eficiente? Să comparăm cu alte țări.

Anglia și Țara Galilor: Introducerea vaccinului în 1968 aduce o scădere dramatică a cazurilor (la fel ca în România).

Cazuri de rujeola in Anglia și Țara Galilor.
Cazuri de rujeola in Anglia și Țara Galilor. Sursă: Wikipedia

Statele Unite: Numărul de cazuri de rujeolă scade dramatic la fel ca în România.

Număr de cazuri de rujeolă în SUA.
Număr de cazuri de rujeolă în SUA. Sursă :http://www.infectionlandscapes.org/

Dar desigur, cele două țări de mai sus au apă caldă și sunt țări moderne. Hai să comparăm cu țări sărace care nu aveau un sistem medical bine pus la punct. Au functionat vaccinurile și acolo?

Burkina Fasso: Da

Mali : Da

Togo : Oh da.

Numar de cazuri in Burkina Fasso, Mali, Togo
Numar de cazuri in Burkina Fasso, Mali, Togo. Sursa: MMWR Weekly. January 23, 2004 / 53(02);28-30. Measles Mortality Reduction. Tabel disponibil la http://www.iayork.com

Concluzii:

Vaccinarea este eficientă în toate colțurile lumii. Nu veți găsi o țară în care numărul de cazuri de rujeolă să crească după introducerea vaccinării.

Vaccinarea salvează vieți. Există tabele alternative în care puteți găsi și numărul de decese prevenite (în special în țările sărace unde tratamentul era mai slab decât prevenția).

 

Invitație pe o insulă

La începutul anilor 2000, mă plimbam prin oraș cu un prieten, când, în fața noastră cineva se apleacă și culege de pe jos un inel de aur. Uimit, se întoarce către noi și ni-l oferă, desigur la preț de nimic. Eu am fost tentat, prietenul meu mi-a făcut semn să trecem mai departe. Ulterior mi-a spus  că a mai văzut tehnica asta înainte și n-are încredere. Desigur, era un truc, o podoabă vopsită vândută la suprapreț ca și cum ar fi inel de aur. Metodă bună de a lua banii credulilor.

În acel moment mi-am reamintit multe lecții primite de-a lungul vieții în care merita să fi precaut în loc să crezi fără să cercetezi mai adânc.

În 2009, eram expus la atât de multă informație falsă în jurul meu și reacția mea era atât de puternic împotriva acesteia, încât atitudinea mea constantă de opoziție a început să-mi irite colegii și prietenii.

După al 12-lea mail re-re-re direcționat către mine și primirea unui răspuns care explica de ce conținutul este fals am început să nu le mai primesc. Dar în același timp, resursele pe care le foloseam pentru a explica de ce unele informații care circulau pe email erau false nu existau în limba română. Și atunci am văzut ocazia de a-mi testa capacitatea de a scrie si compune texte pe care cei care au nevoie de informație să le înțeleagă. Așa mi-am deschis blogul, numit Insula Indoielii (www.insulaindoielii.ro), ca metaforă pentru un loc în care regula ”crede și nu cerceta” nu este validă. În schimb există alte reguli, precum ”afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare”.

De ce eu? Doar pentru că mă consider capabil să mă documentez. Expunerea la un pic de educație științifică în facultate și la așa-numita mișcare sceptică din afara României mi-au dat instrumentele pentru a nu mai crede absolut orice informație circulă prin media. A nu se ințelege că sunt conspiraționist, departe de mine asemenea termeni.

Dar am dedicat ultimii 7 ani promovării unei idei a cărei necesitate este evidentă tuturor celor dezamăgiți de spectacolul politic, de starea media și de nivelul de informații false care, desigur, circulă nestingherite.

În lumea scepticismului există niște ținte ușoare. Astrologia, homeopatia, aparatele de energie infinită, sunt toate idei care, deși populare, au foarte puține dovezi științifice și sunt de cele mai multe ori păcăleli sau metode de a lua bani de la cei creduli. Sunt tolerate și întâlnite în diverse forme în fiecare zi, dar rareori rănesc pe cineva, chiar dacă există cazuri.

În schimb, când vine vorba de vaccinare, lucrurile nu stau chiar așa. Vaccinare chiar este importantă, esențială, fundamentală unei societăți funcționale. Când o mare parte a populației refuză vaccinarea se întâmplă lucruri grave. Precum cele 6 decese din acest an. Precum cele peste 80 de cazuri de tuse convulsivă de anul trecut.

Văzând acest trend încă din 2012, am început să scriu despre vaccinuri și să încerc să prezint informația așa cum o înțelegeam eu. Citind o carte antivaccin și căutând să confirm datele din sursele menționate de aceasta, am descoperit o mare de conspirații într-atât de complexe încât vaccinurile sunt vinovate pentru toate bolile lumii indiferent dacă bolile astea sunt recente sau sunt mai vechi decât piramidele.

În urma interesului asupra vaccinării am scris multiple articole, am făcut cursuri dedicate medicilor pentru a înțelege detalii, am citit vreo 4-5 cărți de istoria medicinei, am construit relații cu profesioniștii din sănătate și în câteva ocazii chiar am prezentat în fața lor.

Mereu am fost întrebat de ce mă implic. De ce mă interesează așa de tare, de ce acest subiect, mai ales cât timp încă nu am copii. Și e greu de explicat în puține cuvinte. Mi-am ținut nepoata în brațe, am ținut în brațe și m-am jucat cu nenumărați copii ai prietenilor din jurul meu începând de la doar câteva zile. Am văzut acea mică viață fragilă gângurind și având încredere în mine.

Cum aș putea tolera o ideologie care nu are ca rezultat decât moartea unor copii nevinovați? Cei 5 copii morți anul acesta de rujeolă… ei s-au îmbolnăvit pentru că erau prea mici pentru a fi primi vaccinul ce îi putea proteja. . Adică din cauza celor din jurul lor care i-au expus la o boală care i-a omorât.

Acoperirea vaccinală în România este dramatică. Dintr-o combinație de factori în care are un rol important și faptul ca Ministerul Sănătății nu reușește să cumpere la timp vaccinuri. Dar și faptul că există o mișcare consistentă, cu grupuri, site-uri, pagini de Facebook și chiar persoane publice, unele cu titlu de doctor care profită de creșterea unei nișe și se asociază fără vreo rusine cu o mișcare ce este responsabilă de decese în întreaga lume.

Există o nișă în cadrul mișcării antivaccin care încă de la începuturile vaccinării s-a opus pe diverse motive. Unele sunt acum moral reprobabile, de exemplu ”intervenim în planul lui Dumnezeu”. Da, într-o vreme mișcarea antivaccin numea moartea copiilor un lucru bun pentru că asta era voia Domnului.

Între timp, argumentele s-au schimbat. Acum ne spun fără vreo urmă de îndoială că vaccinarea cauzează autism, în ciuda faptului că până și organizațiile pentru copiii autiști refuză o astfel de asociere și există nenumărate cazuri de copii autiști care n-au fost vaccinați.

Dar în aceleași grupuri afli multe alte idei, refuzate de medicină, considerate ilegale și periculoase pe tărâmuri mai vestice. Toate acestea se împrăștie generos în țara noastră, fără vreo limită legală sau vreo informare oficială asupra pericolului

E trist și uneori amuzant să văd acuzațiile pe care antivacciniștii le aduc tuturor. Statului, companiilor farma, mie și celor care încearcă să informeze părinții despre necesitatea vaccinării. Că suntem plătiți, că suntem direct interesați de vânzarea unor vaccinuri. Doar că vaccinarea este cam 1% din cifra de afaceri a companiilor farma în România. Chiar și la nivel global, cifrele nu depășesc 5% profit. E o paranoia continuă din partea unor oameni care nu au legătură cu subiectul dar reușesc să sperie mii de părinți.

Și uneori fac chiar profit. În ultimele luni am urmărit fascinat cum un nutriționist (o profesie pe care o obții după câteva weekend-uri de cursuri) a devenit portavocea antivaccinismului local. Argumentele lui? Opinii personale, pentru că cea mai sumară studiere a literaturii științifice i-ar arăta oricei persoane bine intențioante informația corectă. Dar! Părinții cu diverse afecțiuni îl caută pentru că au auzit de bine despre el. Și le spune că vaccinurile sunt rele, evident. După care le vinde următoarele : consultație – 200 de lei, analiza firului de păr (complet inutilă) – 400 de lei, cartea proprie – 100 de lei.

În alte părți apar alți profitori. Una vinde uleiuri esențiale. Altul vinde cursuri de homeopatie. În unele cazuri se cer donații pentru diverse acțiuni. Mai sunt persoane care fac conferințe, uneori pe gratis, alteori nu.

Acest gen de întâmplări sunt comune. Oamenii tentați de conspirații și mistere, de tratamente alternative, de soluții miraculoase sunt doar o piață de exploatat.  Și există mulți oameni care îi exploateaza intens. E și greu să-ți dai seama dacă cei care le vând sunt cu adevărat convinși sau doar niște șarlatani.

Ne putem cu toții proteja de informație falsă, de decizii greșite și de tratamente periculoase dacă urmăm reguli simple de informare și ne dezvoltăm gândirea critică. Nu pot decât să sper că vom deveni cu toții mai raționali.

 

Istoria mișcării antivaccin – 2 – Între greșeli și absurdități

Citeste aici Partea întâi din seria istoriei antivaccinismului

  • Una din problemele începuturilor vaccinării era sterilizarea utilitarelor
  • Ideea că o vaccinare ar fi suficientă pentru toata viața a apus din 1883
  • Antivaccinismul a fost îmbrățisat la începutul secolului XX de tot ce se numea medicină alternativă

Vaccinarea devenise o practică comună la finalul secolului al XIX-lea. Majoritatea populației globului accepta vaccinarea fără probleme încurajați de faptul că epidemiile de variolă, precum și gravitatea acestora scăzuseră dramatic.

În România, populația rurală obișnuită cu vraci și vindecători evita vaccinarea din motive absurde de genul: ”dacă se vaccinează iarna, frigul face rău” 1

În Anglia și Statele Unite ale Americii exista o parte a populației care se opunea vocal vaccinării, cu argumente variate. În Anglia, principala opoziție era mai degrabă politică decât științifică, publicul acceptând cu greutate impunerea vaccinării prin lege, iar conexiunile puternice cu SUA făcea distribuția ideilor relativ ușoară.

Read more

Istoria mișcării antivaccin – 1 – De la revoluție medicală la proteste sociale

 

Îngerul Morții

Variola este o boală care a însoțit umanitatea de când am ridicat prima oară ochii către stele. Știm că oamenii mureau de variolă din cele mai vechi timpuri și, nici ”zeii” precum Ramses al V-lea nu erau feriți.

Indienii o venerau pe Shitala Mata, zeița variolei ce călărea un măgar (există și în prezent temple active) chinezii îl venerau pe Chu’an Hsing Hua Chieh (de obicei reprezentat călare pe un cal), iar în religia Yoruba, preoții ar fi putut să stârnească epidemii de variolă invocând-o pe zeița Sopona, atât de temută încât era și Cea-al-cărei-nume-nu-trebuie-rostit.

Shitala
Shitala Mata – zeita indiana a variolei, călare pe măgar

Variola cuprinsese lumea vestică, eliberase teritoriul Americii de populația indigenă (scăzând numărul acestora de la câteva milioane la câteva sute de mii) și apărea regulat în viața europenilor.

Sifilisul, holera și tuberculoza le răpeau tinerețea sau le omorau copiii.

Variola îi omora în proporții atât de mari încât unii nu își botezau copiii până nu supraviețuiau bolii. Și dacă supraviețuiau trebuiau să trăiască cu cicatrici permanente. Acesta era un preț mic pentru Îngerul Morții pentru că uneori le lua victimelor vederea, lăsându-i să trăiască în întuneric.

Sopona
Sopona, zeița africană a variolei
Supravietuitor al variolei
Urme ale variolei
Sursă: seacost missions/ Flickr

Lady Mary și variolarea

Lady Mary Pierrepoint era o prezență de invidiat. Deși îi lipsea educația formală scrisese o carte de poezii la 14 ani. Era de viță nobilă, frumoasă, talentată și curtată. Când s-a căsătorit cu  Edward Wortley Montagu, un politician, mai mult pentru a-i face în ciudă tatălui ei decât din dragoste, Lady Mary nu știa că variola îi va lovi familia cu maximă cruzime și indiferență pentru visele ei.

La 1 Iulie 1713 Îngerul Morții l-a răpus pe William, fratele lui Mary, după o luptă aprigă cu forma agresivă a variolei.  Mary, zguduită de realitatea de care fusese protejată până atunci, incapabilă să treacă peste acest obstacol prin șarm și prezență de spirit, se scufundă într-o depresie adusă de o viață conjugală… săracă și de greutățile impuse de viata de mamă.

Mary Montague
Mary Montague

În 1715 epidemia ce-l răpusese pe William cu doi ani în urmă ajunsese, în sfârșit, la Mary. Variola confluentă o atacă pe Mary provocându-i febră, umflături pe gât și în gură și salivație continuă extrem de dureroasă la înghițire. Până și oglinzile au fost scoase din cameră pentru a nu-și vedea fața umflată, pleoapele închise și lipite cu puroi.

Când și-a revenit, după zile întregi de delir, sângerare și transpirații, Mary s-a privit în oglindă. Din femeia frumoasă ce putea seduce orice bărbat, se transformase într-o femeie cu piele plină de cratere, fără sprâncene, fără expresie…

Mary își cunoscuse astfel dușmanul cel mai de temut. De acum se va arunca într-o luptă inegală,o luptă între o femeie și un monstru al terorii. În ciuda oricărei așteptări Mary avea să dea variolei câteva lovituri puternice, primele dintr-un lung război în urma căruia Îngerul Morții s-a declarat învins.

Soțul ei, Edward, fusese numit ambasador în Turcia. Aici, Lady Mary a descoperit limba, cultura și tradițiile Turciei care au fascinat-o și au inspirat-o. Dar cea mai șocantă descoperire urma să se numească variolare, o tehnică pe care bătrânele Turciei – cele cu un pic de pregătire – o foloseau pentru a preveni infecția cu variolă. Acestea culegeau crustele rămase în urma erupțiilor ușoare de variolă (atât de ușoare încât uneori era confundată cu rujeola) și, după ce faceau o zgârietură pe mână le introduceau în rana deschisă. După câteva zile urma febra și după febră erupții minore – ce treceau ușor.

Lady Mary a testat noua descoperire pe propriul fiu și a fost mulțumită de rezultatul final: acesta a trecut cu bine prin infecție.

Înapoi în Londra anului 1721: Lady Mary isi inoculează și fiica în prezența medicilor de la Academia Regală Medicală și îi lasă pe aceștia să îi studieze reacția. Dr James Keith, care pierduse deja 2 fii în fața variolei, a rugat ca și cel mai mic fiu al său să fie inoculat.

Și astfel, Lady Mary a stârnit o revoluție aducând un obicei păgân în saloanele Londrei. Conexiunile ei cu lumea bună și acceptarea acestui obicei de către medici a făcut variolarea să fie ”la modă”.

Dar orice revoluție vine cu un preț și acest preț era entuziasmul nețărmurit al pionierilor. Și entuziasmul, în medicină, predispune la greșeli. Greșeala era lipsa unor reguli de carantină pentru cei care nu avuseseră încă variolă. Dacă un angajat, o bucătăreasă sau nu valet ce îl servea pe cel ce tocmai fusese inoculat nu făcuse variola până atunci, infecția era la fel de puternică și putea ucide la fel de repede. Și câteva cazuri apăruseră deja, amenințând să îngroape variolarea pentru totdeauna.

Dezbaterea a fost încinsă și apoi aprinsă de-a dreptul când Dumnezeu însuși a luat parte. Încurajat de colegii din Boston – unde era o epidemie de variolă și se încercase variolarea cu efecte… negative – Edmund Massey, rectorul bisericii Colne Engayne din Essex a fost printre primii care s-au declarat anti-variolare cu o predică numită ”Periculoasa și păcătoasa practică a inoculării”.  Edmund Massey a declarat boala fie test al credinței, fie pedeapsă pentru păcate, astfel încât orice interpunere în planul divin era pedepsită.

Intens exploatată de către partizani, predica a fost multiplicată în pamflete, citată în ziare și în general folosită pentru a pune variolarea pe același piedestal cu sinuciderea și duelarea numind-o ”lașă, ateistă și imorală.”

Cu timpul însă, variolarea avea să câștige teren având sprijinul majorității medicilor ce simțiseră potențialul unui profit și au înconjurat procedura simplă, efectuată de bătrâne cu mâini tremurânde în Turcia, cu fast și ceremonii ce includeau clisme, sângerări și vomitături.

Până aproape de finalul secolului, variolarea devenise o practică medicală banală, aprobată chiar și de bunul Dumnezeu. De-a lungul acestor ani variolarea  a întâlnit un tănăr căruia i-a lăsat amintiri urâte. Cum fiecare reacționează diferit la boală, febra, erupțiile și puroiul întâlnite în acele zile l-au urmărit pe băiat mare parte a vieții lui și i-au cauzat, probabil, atacuri de panică.

Numele acelui copil era Edward Jenner.

Vaccinarea și primii anti-vacciniști 

Lăptăresele din Gloucestershire afirmau de decenii bune că variola poate fi prevenită, cel putin în cazul lor, pentru că fuseseră deja infectate cu variolă taurină. De alfel, chiar un medic  raportase acest lucru într-o lucrare numită ”Variola vacilor și abilitatea acesteia de a proteja împotriva variolei”. Nu a insistat cu cercetările însă, fiind el însuși un variolator ce câștiga un ban cinstit în urma practicii.

Edward Jenner, un medic din Gloucester, auzise și el de câteva ori, de-a lungul carierei, această idee. Asemeni însă multor colegi nu i-a dat mare atenție, dar într-o zi, împins de curiozitate, a găsit un caz de infecție cu variolă bovină și a demarat un experiment.

În 14 Mai 1796, un eveniment istoric s-a întâmplat în casa din Berkeley a lui Edward Jenner. Sarah Nelmes, fiica unui latifundiar local, face variolă taurină după ce o mulge pe văcuța Blossom (Floare). Din ulcerele generate de aceată infecție Jenner a colectat puroi și l-a injectat într-o zgârietură făcută pe mâna lui James Phipps, băiatul de 8 ani al grădinarului.  După ce infecția cu variolă taurină a trecut, la 1 Iulie 1796, Jenner i-a făcut variolarea standard. A aștepat apoi 18 zile pentru o reacție, pentru reacția standard a variolării. James Phipps însă era imun. 

Mâna Sarei Nelmes infectată cu variolă bovină. Credit: Wellcome Library, London.
Mâna Sarei Nelmes infectată cu variolă bovină Credit: Wellcome Library, London.

Edward Jenner a fost încântat și a încercat să publice imediat descoperirea. I s-a cerut să repete experimentul pe încă 20-30 de persoane, lucru care, deși perfect rezonabil din punct de vedere științific, i s-a părut lui Jenner o metodă de a-l amâna astfel încât alții să aibă timp să îi fure invenția. Totuși a repetat experimentul pe încă 12 persoane și apoi a publicat o broșură de 75 de pagini (tipărită privat, nu în cadrul unui jurnal științific). Broșura este importantă  din punct de vedere științific, dar suferă de multiple erori de procedură și de o serie de presupuneri greșite. Aceste erori urmau să-l hăituiască pe Jenner de-a lungul vieții în susținerea vaccinării. Una din principalele probleme: ideea că vaccinarea va proteja subiectul pentru tot restul vieții.

Desigur, lumea medicală a explodat cu critici, dar și cu interes. William Woodville a fost primul critic care a testat rapid noua teorie cu 310 cazuri după 6 luni și 2500 după un an . În urma rezultatelor reușite, Woodville a devenit un susținător al vaccinării și datorită lui practica a fost promovată și în alte țări.

Primul anti-vaccinist ”oficial” a fost Jan Ingenhousz, un variolator care se temea probabil că i se va lua ”pâinea de la gură”. A găsit rapid un fermier care avusese variola taurină și apoi reacționase atât de puternic la variolare încât și-a omorât tatăl în urma infecției. Jenner și Ingenhousz au corespondat încercând să clarifice situația, dar problema a fost rezolvată prin decesul lui Jan Ingenhousz, în 1799.

O altă luptă a lui Jenner a fost cu George Pearson, care, deși convins de utilitatea vaccinării, a încercat să își aroge credite complete, excluzându-l pe Jenner.

De asemenea, Benjamin Moseley, ”Dr R. Squirrel” și William Rowley au început să inventeze diverse probleme asociate cu variola taurină despre care spuneau că ar cauza scrofula (o inflamație cauzată de fapt de tuberculoză). Moseley a schimbat numele folosit de Jenner pentru variola taurină, variola vaccinae în ”lues bovilla” adică sifilisul vacii, asociere care încerca să profite de teama inspirată de sifilis. William Rowley ilustrează problema cu ”cazuri” povestind cum un băiat din Peckham a început să alerge în patru labe după vaccinare, mugind ca o vacă. Se mai fac referiri la: un tânăr căruia îi crescuseră coarne și la o fată care făcuse ceva diagnosticat drept ”râie bovină”. Surprinzător, oamenii chiar credeau asemenea absurdități, în asemenea măsură încât sătenii din Hadleigh au aruncat cu pietre și i-au fugărit pe cei care vroiau să îi vaccineze. Ironizarea acestei atitudini a fost cuprinsă în imaginea celebră a caricaturistului Gilray avându-l în prim plan pe George Pearson vaccinând cu ajutorul lui Woodville, băiatul cu galeata, în timp ce în jurul lor oamenii se transformă în vaci în diverse feluri.

Baiatul care s-a transformat în vacă
Imagini antivaccin
caricatura
Caricatura atitudinilor anti-vaccin

În câțiva ani vaccinarea se împrăștiase deja în toată lumea. Până în 1805, ajunsese chiar și în China, Filipine și America de Sud. Proaspăt alesul președinte al Statelor Unite, Thomas Jefferson a fost încântat de descoperire și și-a vaccinat familia și sclavii distribuind limfa necesară și informațiile prețioase printre vecini, inclusiv printre câțiva reprezentanți ai națiunii amerindiene. Cu sprijinul său, vaccinarea a cuprins New England și statele sudice, excepție făcând Societatea Anti-Vaccinare din Boston, fondată în 1798.

Desigur Jenner și-a vaccinat  familia, dar nu i-a putut proteja de tuberculoză. Când Jenner a angajat un profesor privat pentru fiul său, un tânăr pe nume John Worgan, acesta a adus fatala boală cu el. Tuberculoza l-a omorât pe Worgan în 1808 și l-a infectat pe fiul lui Jenner, ce avea să se stingă doi ani mai târziu.  Fără îndoiala că aceste tragedii familiale nu contează pentru mișcarea antivaccin – care nici în trecut și nici în prezent nu pare deranjată de a spune falsități enorme pentru a promova o idee greșită. Mistificarea istoriei este acum facilă pentru că puțini sunt cei care se deranjează să cerceteze biografiile celor pe care îi calomniază, deși acestea sunt foarte usor disponibile.

Minciuni istorice ale mișcării anti-vaccin.
Minciuni istorice ale mișcării anti-vaccin. Sursă : Felicia Popescu aka piersicuta
Mai multe minciuni de la antivaccinisti. Sursa: bbmic/Ditta Depner
Mai multe minciuni de la antivaccinisti. Sursa: bbmic/Ditta Depner

”Viața lui Edward Jenner”, scrisă de John Baron, bun prieten al acestuia, este disponibilă pentru lectură, aici. Puteți afla astfel cum NU a descoperit Jenner vaccinul anti-rubeolic și cum băiatul său a fost perfect sănătos până la întâlnirea cu tuberculoza.

Obligativitatea și protestele

În majoritatea țărilor unde au ajuns vaccinatorii  populația acceptă vaccinarea fără mari probleme. În unele țări, pentru intrarea în școală se cerea dovadă a vaccinării și singurele proteste se rezolvau pașnic. Din păcate însă, în Anglia și Țara Galilor politicienii au fost mai duri în abordare. O serie de Acte ale Vaccinării apărute între 1840 și 1871  și stârnite ca și reacție irațională la epidemiile de variolă din 1837-1839 au produs reacții ”adverse” în conștiința publică britanică, în special pentru că cerea părinților să meargă la un vaccinator la maxim 3 luni după naștere. Cei care refuzau urmau să fie amendați cu 20 de șilingi, bani ce ar fi folosiți pentru ajutorarea săracilor.

În 1858, 1867 și 1871 alte acte legislative au strâns lațul în jurul libertății individuale, legea permițând vaccinatorilor să culeagă limfă de la orice copil vaccinat (cu o altă amedă de 20 de șilingi pentru cei ce refuzau), precum și o serie de ”Gardieni” al căror rol era căutarea și acuzarea celor care nu vaccinaseră. Datorită acestor legi draconice și aplicării lor foarte stricte, inclusiv amendării consecutive și închiderii celor care refuzau să-și vaccineze copiii,  vaccinarea ajunge o idee care divizează societatea, mulți părinți refuzând să declare nașterea copiiilor pentru a nu-i vaccina.

Organizații ale părinților ce nu vroiau să-și vaccineze copiii stârneau demonstrații publice cu oratori talentați, promovau cazuri de copii răniți de vaccinuri (cât de reale erau, rămâne un mister). În unele cazuri făceau chiar studii statistice în care demonstrau că oameni care fuseseră vaccinați muriseră ulterior din cauza variolei. Jenner și susținătorii săi refuzau astfel de idei – mai mult din încăpătânare decât pe baza unor dovezi – neacceptând că efectul vaccinării dispărea în timp.

La fel ca și azi anti-vacciniștii nu se dădeau în lături din a frauda date atunci când doreau să susțină o idee. Un caz celebru de fraudă este ”studiul” medicului Leander Joseph Keller,  ce a urmărit datele a 2600 de cazuri de variolă (și 470 de decese) și a comparat datele cu o populație de aproximativ 50.000 de persoane. El a raportat că cei vaccinați aveau mortalitate mai mare decât cei nevaccinați. Când datele au fost re-examinate de catre Dr Korosi, acesta a descoperit că, de fapt, Keller își inventase datele și decesele de variolă erau mult mai puțin frecvente printre cei vaccinați. Acest fapt nu a oprit însă mișcarea anti-vaccinare să citeze datele falsificate ale lui Keller chiar și la sute de ani după ce au fost demonstrate false.

Nici susținătorii vaccinării nu învățau din aceste greșeli, susținând în continuare că nu este nevoie de rapel și refuzând să accepte dovezile care arătau că cei vaccinați mureau uneori în urma unei epidemii de variolă, efectul protectiv dispărând.

Până în 1870, majoritatea țărilor vedeau încă epidemii de variolă (spre bucuria anti-vacciniștiilor ce încercau să arate că vaccinarea nu funcționează), însă epidemiile nu mai aveau puterea criminală de dinaintea vaccinării.

Organizatiile antivaccin își atacau oponenții și reputația acestora dar reușeau, într-o oarecare masură, să scape ne-examinați. Huber Boens spunea că ”întreaga construcție a vaccinării este bazată pe niște aserțiuni făcute fără creier”, dar el promova tratarea variolei folosind lipitori în zona anală precum și producerea unor diaree fulminante (probabil reaplicând apoi lipitorile în caz că fuseseră deranjate de diaree).  De asemenea, recomanda propria ”soluție” pentru variolă, o combinație de suc de lămâie și acid sulfuric. Cauzele variolei conform lui Boens erau ”conflictele morale” precum frica sau mânia și în nici un caz o boală minoră precum variola nu merita riscurile vaccinării. Dacă partea cu conflicte vi se pare cunoscută… citiți mai multe despre Noua Medicină Germană. Brusc nu mai e așa de nouă.

Nume celebre convinse de lobby-ul antivaccin îi includ pe scriitorul George Bernard Shaw, pe naturalistul Alfred Russel Wallace precum și pe o serie nouă de predicatori ce spuneau, din nou, că variolarea, vaccinarea și anestezia sunt instrumentele pierzaniei.

Celebre au rămas în istorie opoziția din orașele Leicester, Manchester precum și chiar în orașul lui Jenner, Gloucester. Refuzul unui orășean de a-și lăsa copilul vaccinat era primită cu urale de către public și la întoarcerea de la închisoare era tratat ca un erou. În multe cazuri poliția refuza să aplice legea împotriva populației limitând eficacitatea legilor.  În Leicester, în 1885, 4000 de părinți așteptau să fie condamnați pentru non-complianță și doar 3% dintre copii erau vaccinați.

Cum a fost evitat dezastrul și cum a continuat mișcarea antivaccin să promoveze idei fără bază științifică? Care este literatura ”clasică” într-un domeniu ale cărui ecouri mai răsună și astăzi?

Vom afla totul în episodul următor.

Dacă nu ați făcut-o deja, citiți seria de articole despre vaccinuri publicată anterior. 

Surse: dacă nu este oferită o legătură specifică în cadrul articolului, sursele pentru majoritatea afirmațiilor legate de istoria vaccinării sau mișcarea anti-vaccin este cartea aceasta pe care o recomand tuturor indiferent de ce parte a discuției despre vaccinuri vă aflați.

Nu îmi vaccinez copilul pentru că e dreptul meu să decid ce boli deja eliminate trebuie să revină

Ca mamă, deciziile mele parentale sunt cele mai importante.

Nimeni nu îmi cunoaște copilul mai bine decât mine iar deciziile pe care le iau cand vine vorba de sănătatea lui sunt doar problema mea. Asa că, atunci când alți oameni îmi spun cum cred ei că ar trebui să-mi cresc copilul, nu pot să îi tolerez.

Indiferent ce crede oricine altcineva, eu îmi susțin deciziile materne, inclusiv decizia de a nu-mi vaccina fiul, pentru că este dreptul meu fundamental de părinte de a decide care boli eradicate se întorc.

Decizia de a cauza o epidemie în multiple județe din cauza unui virus care a fost practic eliminat acum câteva generații este doar decizia mea și indiferent de convingerile voastre personale, acest drept nu îi poate fi luat unui părinte.Sub nici o formă.

Puteți spune ce vreți despre mine, dar am citit informația disponibilă și am cântărit fiecare opinie, așa încât sunt încrezătoare în decizia mea de a reînvia o boală debilitantă care a fost declarată dispărută acum multă vreme și să o las să se împrăștie ca focul de la o scoală la alta, de la oraș la oraș, de la județ la județ, până ajunge în toate colțurile țării.

Să lași o asemenea decizie epocală în mâinile unui necunoscut căruia nu îi pasă de copilul tău – asta e absurd!

Poate aleg să aduc înapoi oreionul. Sau poate difteria. Sau poate o altă boală cu potențial fatal care poate trece ușor printre cei prea tineri sau care nu pot fi vaccinați. Dar orice boală foarte ușor transmisibilă și anterior eradicată hotăresc să readuc printre noi, este o decizie personală pe care doar eu și familia mea avem libertatea de a o lua. Read more

Dragi părinți, sunteți mințiți!

Azi începe Săptămâna Europeană a Vaccinării (24-30 Aprilie).

De curând am participat la conferința RoVaccin 2014 (puteți citi Live Text pe Facebook). Evenimentul era dedicat medicilor însă am avut parte de gazde înțelegătoare.

Prezentările au fost foarte interesante, pline de date, studii și informații științifice. Probabil că era cel mai prost loc pentru un antivaccinist, care s-ar fi topit datorită găleții de apă oferită de atâtea prezentări. Cam ca aici . Rumoarea aprobatoare din sală când unul din membrii comisiei a menționat că ar dori vaccinare obligatorie a fost, sper, doar începutul unor inițiative serioase.

Am vorbit în pauza de prânz cu câțiva medici din Brașov pe care i-am întrebat cât de mulți părinți evită vaccinarea. Și erau destul de îngrijorați,  mai ales pentru că se discutase cu puțin timp înainte despre acoperirea vaccinală și scăderea ei (cifrele pentru 2013 sunt disponibile la CNSCBT).

În fine, dezbaterea despre vaccinare și necesitatea ei va deveni presantă când epidemiile vor ucide câțiva copii pentru că  din păcate nu vrem să învățăm din lecțiile trecutului.

Astăzi însă, suntem în plină Săptămână a Vaccinării, Statele Unite sunt în plină epidemie  și niște personaje locale publică articole conspiraționiste. Cu riscul de a continua un subiect de care sunt sătul, măcar acum, o dată pe an aș vrea să sărbătorim reușitele vaccinării și să ignorăm dezinformările ridicole.

Dragi părinți, sunteți mințiți!

Cei care declară că este în interesul copiilor voștri  să nu îi vaccinați vă mint și le pun sănătatea și viața în pericol .

Read more

Retrospectiva seriei despre vaccinuri și mișcarea antivaccinare.

Pentru că a durat un an și a cuprins 11 articole cred că este utilă o retrospectivă completă a articolelor publicate aici despre vaccinare.

Am primit multe comentarii pozitive și negative dar nimeni nu a putut combate realitatea documentată.

O să scriu câteva rânduri despre fiecare articol și veți avea o legătură către el. De asemenea articolele vor fi actualizate pentru a încuraja citirea consecutivă.

În primul articol, am discutat despre conspiraționismul manipulativ din introducerea unei cărți care trebuia să spună ”adevărul” despre vaccinuri. Și când începi cu conspirații din rândul 1… să zicem că nu ai șanse să continui într-un sens pozitiv.

În al doilea articol, am descoperit ce se întâmplă dacă nu cercetezi ceea ce scrii în propria carte. Să citezi un laureat al premiului Nobel ca și cum ar fi antivaccinare… e o reușită în sens negativ. În plus, am aflat câteva lucrușoare despre retroviruși. Dar cel mai important, am aflat că după însăși logica antivaccin, cei ce nu vaccinează le vor face rău propriilor copii.

Articolul 3 a fost o schimbare de macaz. Cumva, o serie de antivacciniști au reușit să ajungă la televizor (din fericire doar un post obscur din Brașov). Și au reușit și să se facă de râs spunând niște absurdități pentru care merită să fie menționați într-o carte numită ”Cele mai stupide propoziții din istorie și nătângii care le-au scos pe gură”. Sau ”100 de năzbâtii pe care nu le-ai auzit până acum”. Sau ”Cum să spui aberați…„ eh, vă prindeți voi. Evident, le-am demontat toate afirmațiile ”informate”. Printre multe altele găsiți și niste date despre celebra acuzație că vaccinurile cauzează autism (ceea ce nu se întâmplă, apropo)

Articolul 4 a fost o muncă serioasă. Am stat zile întregi adunând complicațiile bolilor prevenibile prin vaccinare și le-am pus în tabele. Apoi am căutat date despre incidența acestor boli în România. Și apoi am comparat complicațiile bolilor cu efectele secundare ale vaccinării. Pentru orice persoană rațională, acele tablee și grafice sunt suficiente în susținerea deciziei de vaccinare.

Când am ajuns la articolul 5 am făcut inițial niște greșeli. I-am acuzat pe antivacciniști că ar fi responsabili de epidemiile din 2012 datorită propagandei de până atunci. Dar nu, a fost o problemă cu programul național de vaccinare undeva prin 1998. Dar măcar fiind primii din Europa în incidenta rujeolei, rubeolei și sindromului rubeolic congenital poate învățăm ceva? Sper!

Aici avem un intermezzo. S-a întâmplat ca ProTV să acorde timp și spațiu de emisie ideilor antivaccin. Și nu doar au promovat două conspiraționiste tragi-comice ci au folosit niște povești triste pentru a submina încrederea în vaccinuri. Totul a fost perfect intenționat și în ciuda spoielii de ”corectitudine jurnalistică” emisiunea a fost de toată jena.

Am scris două articole funcționând doar pe nervi, adrenalină și cafea și am făcut o treabă mai bună în documentarea articolului decât echipa de reporteri profesioniști plătiți pentru a produce reportaje quality. Încă aștept oferta de angajare la ProTV.

Iată cele două articole: primul și al doilea

Trecem peste emisiunea stupidă si ajungem cu pași repezi la articolul 6 unul din preferatele mele. Nu pentru că a trebuit să citesc 12 rapoarte anuale de la 12 companii farma diferite (o literatură fascinantă, credeți-mă pe cuvânt), ci pentru că îl văd ca pe o palmă imensă dată oricărei persoane care spune că Big Pharma face profituri spectaculoase din vaccinare. Din datele prezentate se pot extrapola niște concluzii rezonabile, în special cea care arată că mișcarea anti-vaccin are mai mari șanse să fie finanțată de oculta farmaceutică decât cei care susțin vaccinarea.

În articolul 7 am încercat să clarific ce sunt adjuvantii din vaccinuri și ce pericole prezintă ele.

Articolul 8 e dedicat unei discuții despre legea curentă și problemele pe care le cauzează precum și unor sugestii de a face vaccinarea obligatorie dar păstrând opțiunea de a nu vaccina.

În cele din urmă articolul 9  își dorea să inchidă cercul, respectiv să se întoarcă la tema de bază a seriei : o carte antivaccin publicată în România și devenită mult prea populară. Și am luat multe din afirmațiile bombastice, false și manipulative și le-am făcut ferfeniță cu dovezi și susținere științifică.

Concluzia seriei este clară: orice părinte trebuie să își vaccineze copilul pentru a-l proteja de boli periculoase, complicate și chiar mortale. În ciuda fricilor induse de diverși netoți vaccinarea este în continuare sigură, eficientă și valoroasă pentru sănătatea copiilor.

Și dacă tot vorbim de asta, întrebați-vă medicul despre rapelurile recomandate pentru adulți.

Vă aștept și pe pagina de Facebook