Cum știm care este realitatea? Ne putem vindeca prin auto-sugestie?

Am avut recent o discuție cu o cunoștință ce spunea că te poți autovindeca prin puterea gândului.

Evident, afirmația mi-a crescut tensiunea, dar e bine să ai grijă când discuți cu cineva cucerit de o idee plăcută și să vezi care este fundamentul acelor afirmații. După câteva întrebări, prietena mea (să zicem că o chema Laura) a recunoscut că nu știe exact cum funcționează puterea gândului pentru vindecare.

Ceea ce mi-a permis să fac o întreagă excursie printre principiile cercetării științifice si ale scepticismului științific încercând să îi explic că afirmația ”ne putem vindeca prin puterea gândului” este extrem de vagă și foarte puțin utilă pentru a fi folosită în practică.

Ba mai rău, dacă cumva nu știi cum să te vindeci prin puterea gândului, e tot vina ta că ești prea negativist. Practic este o rețetă către depresie și sinucidere, cu excepția cazului în care ai baftă și boala regresează.

Spuneam însă că această discuție mi-a permis să fac o excursie printre principiile cercetării științifice și am reținut suficient din ea pentru a o reda aici.

Prima mea întrebare către Laura a fost ”cum te vindeci de Helicobacter pylori cu puterea gândului”. Helicobacter pylori este o infecție considerată extrem de comună, undeva între o treime și o jumătate din populația globului o are.

Infecția acută cu helicobacter pylori este un exemplu bun pentru că știm foarte multe despre ce face ea și care sunt problemele pe care le cauzează.

Conform literaturii științifice, 85% dintre infecțiile cu Helicobacter sunt non-simptomatice.

Totuși, infecția acută cu Helicobacter este asociată cu risc mai mare  cu 10-20% de ulcer peptic  și un risc de 1-2% de cancer stomacal. De asemenea infecția este asociată cu cancerul colorectal și polipi colorectali, precum și cu probleme mai ușoare precum balonari, gastrite.

Istoric vorbind, ce am folosit eu ca și exemplu pentru modul în care oamenii de știință descoperă ceva nou nu este consistent cu ceea ce s-a întâmplat de fapt în cazul descoperirii Helicobacter pylori. Dar, din nou, este ilustrativ pentru scopul de astăzi, respectiv cel de a distinge între o afirmație visătoare ”putem să ne vindecăm cu auto-sugestie” și o afirmație științifică ”helicobacter pylori poate fi eradicat cu antibiotice”.

Haideți să vedem ce întrebări ridică aceste afirmații:

1. Putem să ne vindecăm cu auto-sugestie.

A. Cum se face o sedință de autosugestie?

B. Ce cuvinte sunt corecte?

C. Dacă știi de ce boală suferi, e mai eficient sau mai ineficient?

D. Dacă știi numele unui medicament util și ii sugerezi creierului tău că l-ai luat, e mai eficient sau mai ineficient?

E. Cum ar trebui să înțeleagă stomacul tău ceea ce îi transmiți având în vedere că stomacul nu are creier?

F. Dacă creierul transmite informații prin nervi (impuls electric), cum anume este convertit impulsul electric în informație vindecătoare?

G. Cum demonstrăm fundamentul fiziologic al vindecării cu auto-sugestie?

2. Helicobacter pylori poate fi eradicat cu antibiotice.

A. Este helicobacter pylori asociat cu gastritele?

B. Este helicobacter agentul cauzator, prin eliminarea căruia se poate preveni sau ameliora gastrita?

C. Care sunt antibioticele care sunt eficiente impotriva helicobacter?

D. E nevoie de unul sau mai multe antibiotice?

E. Dacă folosim un inhibitor de pompă protonică ajută, sau nu?

F. Care sunt efectele adverse ale acestor antibiotice și sunt suficient de sigure comparativ cu riscurile?

Pentru câte din aceste întrebări avem răspunsuri?

Pentru a explica diferența sensibilă dintre aceste două moduri de abordare, o să le luăm în ordine inversă.

2A. Este helicobacter pylori asociat cu gastritele? Da, conform cercetărilor făcute de Dr. Barry Marshall și Dr. Robin Warren (care au primit premiul Nobel în 2005 pentru această cercetare) infecția helicobacter este sursa gastritelor și a celorlalte probleme stomacale. Ei au demonstrat acest lucru prin studii care au evidențiat existența bacteriilor în stomac (anterior se credea că mediul stomacului nu este prielnic pentru a susține viața). Munca lor, deși privită inițial cu scepticism a fost confirmată ulterior și în cele din urmă a dus la noi tratamente.

2B Este helicobacter agentul cauzator, prin eliminarea căruia se poate preveni sau ameliora gastrita? Da, conform mai multor studii (1, 2)  efectuate imediat după descrierea făcută de Marsall si Warren.

2C. Care sunt antibioticele care sunt eficiente impotriva helicobacter? Barry Marshall studiase Helicobacter în laborator și știa cam ce ar omorî această bacterie.

De altfel, aici aș face o paranteză. Într-un episod recent al podcastului Freakanomics (episodul Outsiders by design) Barry Marshall a descris cum a făcut cercetări timp de doi ani asupra Helicobacter. Pentru că nimeni din lumea științifică nu credea ca Helicobacter poate infecta o persoană și nici nu poate provoca o boală, a băut un lichid in care se afla Helicobacter. In cateva zile a inceput sa aiba simptome și, în urma unei biopsii a demonstrat că stomacul său are inflamația specifică gastritei.

Chiar și așa, datorită modului în care a ales să își comunice descoperirea (mai vocal decât era obișnuită comunitatea medicală) lumea științifică i-a refuzat ideile și au trecut mulți ani până să se ajungă la un consens, ba mai mult să i se acorde și premiul Nobel pentru descoperirea sa.

După ce s-a infectat, Barry Marshal s-a ”vindecat” singur luând un antibiotic pe care îl testase anterior (deși ce a folosit el nu este ce s-ar folosi azi).

2D. E nevoie de unul sau mai multe antibiotice? Nu gasesc date istorice concrete, dar fiind vorba despre o bacterie cel mai probabil s-au incercat multiple tipuri de antibiotice. Un plan terapeutic de calitate este de scurtă durată (pentru ca pacientul să nu îl abandoneze) și cu eficiență mare (ca să nu producă probleme mai grave precum rezistența la antibiotic). Tratamentul curent este explicat aici (exista multiple variante).

2E. Dacă folosim un inhibitor de pompă protonică ajută, sau nu?

Inhibitorul de pompă protonică este un produs care alterează funcția de productie a acidului gastric, scopul fiind dezechilibrarea mediului in care helicobacter prosperă. Prin urmare, un inhibitor de pompă protonică este de ajutor, întărind eficiența antibioticelor asociate.

2F. Care sunt efectele adverse ale acestor antibiotice și sunt suficient de sigure comparativ cu riscurile?

Desigur, orice medicament are risc asociat, însa în cazul infecției cu helicobacter, riscurile sunt de gastrita, ulcer si chiar cancer la stomac. Exista dezbateri in cercuri medicale asupra momentului in care este oportun tratamentul (imediat dupa descoperirea infecției sau doar dacă chiar produce probleme) însă principial o infecție trebuie eradicată. În caz că vă întrebați, Helicobacter nu este una din bacteriile pre-existente în organismul uman.

Haideți acum să trecem la seria cealaltă de întrebări și să vedem cum se compară

1A. Cum se face o sedință de autosugestie?

Probabil că stai cu lumina stinsă, întins în pat, respiri adânc, te gândești la lucruri frumoase și te trezești peste 8 ore? Fac asta regulat, e foarte sănătos. Recomand tuturor 8 ore de ”autosugestie” pe zi.

1B. Ce cuvinte sunt corecte?

De obicei nici unul, e doar în capul tău. Dar dacă vrei poți număra oi, revizita ziua ce tocmai se încheie sau pregătit evenimente pentru ziua următoare.

1C. Dacă știi de ce boală suferi, e mai eficient sau mai ineficient?

Nimeni nu știe. Nimeni nu știe. Da, chiar nimeni n-are habar pentru că autosugestia nu este o terapie.

1D. Dacă știi numele unui medicament util și ii sugerezi creierului tău că l-ai luat, e mai eficient sau mai ineficient?

Nimeni nu știe. Evident că nimeni nu știe. Dar se poate testa, data viitoare când îmi trebuie Nurofen o să mă gândesc intens la farmacistă. autosugestia se intensifică

1E. Cum ar trebui să înțeleagă stomacul tău ceea ce îi transmiți având în vedere că stomacul nu are creier?

Aoooleo, stomacul n-are creier? Tulai, da’ prost mai e. Păi normal că nu înțelege nimic!

1F. Dacă creierul transmite informații prin nervi (impuls electric), cum anume este convertit impulsul electric în informație vindecătoare?

Eu… Probabil… Ăăăăă… Nu înțeleg ce vrei să spui?

1G. Cum demonstrăm fundamentul fiziologic al vindecării cu auto-sugestie?

Serios acum: teoretic, cel mai fiziologic fundament al vindecării cu auto-sugestie este efectul placebo. Dar efectul placebo are multe probleme, nu este lipsit de riscuri și nici de complicatii. De asemenea este imprevizibil. Am scris un articol acum mai mută vreme despre efectul placebo.

Concluzii

Când discutăm despre o terapie nouă, ea trebuie să răspundă la o serie de întrebări.

Primele sunt cele legate de mecanismul de funcționare, apoi dacă (un mare dacă) acestea sunt elucidate, trecem mai departe și ajungem la eficiența efectivă. După mecanism și eficiență, e timpul să descoperim cât de sigur este acest nou tratament. Apoi, luând în considerare toate aceste date, vom efectua analiza de cost/beneficiu. Este noua terapie mai utilă decât cele prezente? Poate ea să rezolve probleme pe care terapiile curente nu le rezolvă?

Toate acestea sunt întrebări complexe, cu răspunsuri complexe. Poate că o terapie este scumpă, dar ajută în cazuri limitate. Poate că alta este ieftină dar nu oferă suficiente beneficii sau are mai multe riscuri decât este acceptabil.

Dacă o idee interesantă precum vindecatul prin autosugestie este acceptată fără dezbatere pe baza unor cuvinte precum ”energie, cuantic, echilibrare energetică” vom observa ușor că, în fapt, ea nu prea știe să răspundă unor întrebări grele.

Barry Marhsall a cercetat mai întâi dovezile, a arătat că ipoteza lui este dovedibilă, a investigat și antibioticele utile și totuși timp de mulți ani, lumea medicală l-a ignorat. Dar când au inceput să îl asculte dovezile au început să fie copleșitoare.

Și acum, avem un tratament eficient și funcțional pentru o boală care poate cauza cancere și alte probleme grave.

Ce e de învățat de aici? Când o anumită terapie zice că vindecă printr-o metodă nouă, puneți multe întrebări. Dacă răspunsurile sunt circulare sau folosesc termeni incorecți, stați deoparte.

Nu vă aruncați banii pe terapii ce promit miracole, pentru că rata de vindecare prin miracol e foarte mică și tinde spre zero.

Nu vă aruncați banii pe terapii cu mecanisme greu de crezut pentru că cel mai probabil nu funcționează.

Puneți mai multe întrebări și dacă ”terapeutul” se bâlbâie, e din cauză că inventează.

Învățați să recunoașteți minciuna și frauda și veți fi mai câștigați.

Într-un cuvânt, fiți sceptici.

3 comments

  1. Buna, uite, eu o sa iti propun un scenariu si daca ai dorinta si putinta il vei analiza: in general, se spune (dovedit prin studii) ca stresul declanseaza in organism secretia de catecolamine (ADR, NADR). Bun, ADR, e responsabila in mare masura de vasoconstrictia periferica (la nivelul vaselor mici) lucru care impiedica perfuzarea corespunzatoare a tesuturilor si implicit ajungerea elementelor sanguine implicate in aparare la locul infectiei (sau macar in apropierea lui). Daca prin autocontrol si autosugestie reusesti sa indepartezi starile negative (nervozitate, angoasa, etc), scazi secretia de ADR, lasi vasele periferice in pace si toate elementele figurate ale sangelui plus complementul ajung cu bine la locul misiunii. Practic prin autosugestie nu vindeci propriu zis o afectiune ci inlaturi (asta daca poti) influenta negativa pe care in anumite conditii o au unii mediatori. Restul nu este decat activitatea de rutina a celulelor din care este alcatuit corpul uman. Ele stiu foarte bine ce au de facut. Problema e ca uneori noi le cam impiedicam. Vorba lui Bon Jovi: “remember that you’re perfect, God makes no mistakes”.
    Nimic cuantic, nimic bio, nici macar energetic sau parapantistic. Doar fiziologie, si aia de amator. Profesionist este cel care chiar ajunge sa isi stapaneasca propriul corp!

    1. Eu sunt de acord cu tine, dar cred ca am făcut destul de clar în articol despre ce e vorba. Faptul ca exista niște răspunsuri vegetative la stări ale creierului e una și a spune ca creierul va modifica stări patologice grave e alta. On Nov 15, 2014 1:56 AM, “Insula Îndoielii” wrote:

      >

Comments are closed.