La aproape fiecare articol în care am criticat un produs sau o metodă terapeutică pe care, pe baza dovezilor disponibile în articol, le-am declarat de proastă calitate, șarlatanie sau pură fraudă și reclamă mincinoasă, a apărut cineva care a comentat așa:
Pentru mine a funcționat!
sau
De ce nu încerci X cu o minte deschisă înainte să judeci?
Ok, în primul rând nu voi nega nimănui că a beneficiat de efectele unui produs, fie el un remediu homeopat, fie echilibrul suplimentar promovat de Power Balance.
Dar voi nega că ceea ce i-a ajutat este produsul respectiv. Pentru că oamenii se înșeală tot timpul. aproape în fiecare zi despre lucruri banale și lucruri importante. Și pentru că, dacă un produs nu reușește statistic să dovedească un beneficiu, atunci orice vindecare poate fi atribuită așteptării, efectului placebo sau altor cauze psihologice.
Azi însă, vreau să discut despre gama de răspunsuri contrariate care mă acuză de minte închisă și probabil dogmatică astfel încât nu vreau să testez anumite produse ca să știu dacă îmi fac bine sau nu.
Sunt mai multe probleme cu acest gen de abordare și voi încerca să le explic pe rând.
Dar aș vrea să fie clar că vorbesc la persoana I doar ca exemplificare și raționamentele sunt aplicabile tuturor.
1. Nu pot suferi de toate bolile pământului.
Și pe cale de consecință nu pot testa toate produsele propuse pentru anumite afecțiuni. Ce sens ar avea să testez remediul homeopat pentru tuberculoză, când nu am tuberculoză? Nu am cum să aflu dacă va funcționa.
2. Faptul că eu testez ceva nu spune nimic despre cum va funcționa pentru o altă persoană.
Tocmai din acest motiv studiile științifice de bună calitate se fac cu un număr mare de candidați pentru a avea un eșantion reprezentativ din populație. Astfel dacă un tratament funcționează, el va funcționa și la tânărul de 25 de ani și la bătrânul de 80 de ani. Poate cu eficiență diferită, ținând cont de alte interacțiuni și afecțiuni ale fiecăruia, însă dacă e eficient asta se va vedea. Totuși, pentru că nu vreau să dau informații greșite, studiile medicale nu se fac precum sondajele electorale după criterii de vârstă, venit și preferințe politice, majoritatea subiecților sunt studenți, sau pentru afecțiuni specifice, pacienți ai unui spital care sunt de acord să participe la experiment.
3. Dacă fiecare ar testa pentru a se convinge degeaba ar exista știința.
Statisticile rezultate în urma studiilor ajută medicii să înțeleagă ce tratamente sunt bune pentru ce afecțiuni, care este gradul de reușită și dacă medicamentul nou este mai sigur decât cele anterioare din punctul de vedere al efectelor secundare. De asemenea se analizează ecuația risc-beneficiu și întotdeauna se compară medicamentul testat cu un medicament inert sau cu unul care este deja folosit cu succes.
Haideți să explic metodologia științifică a unui studiu ideal:
A. Pacienții suferind de aceeași boală sunt împărțiți la înâmplare în două grupe, A și B
B. Toți pacienții vor lua medicamente cu aceeași regularitate, și starea le va fi monitorizată pe întreg parcursul experimentului. În mod ideal se vor folosi aparate pentru a verifica dacă medicamentul are efectul scontat. Să spunem că de aceste dozări și măsurători se ocupă doctorul Popescu, care dă pacienților pastile identice, din tuburi identice zicând mereu aceleași cuvinte.
C. După momentul încheierii experimentului rezultatele culese se vor analiza statistic de către doctorul Ionescu care doar știe rezultatele efectelor medicamentului. După ce analiza s-a încheiat se află ce pacient aparține cărui grup (A sau B). Si de asemenea, tot acum se află care grup a primit de fapt un tratament inert și cine a primit medicamentul real. Pe baza datelor se află dacă medicamentul real este totuși mai eficient decât nimicul pe care l-au primit ceilalți.
Și asa ajunge un medicament pe tejgheaua farmaciei. Nu după un singur test, nu cu o persoană care ia pastile pe nepusă masă și apoi declară că s-a vindecat, ci cu teste și statistici si metode eficiente de eliminare a prejudecăților
Dar nu uitați că farmaciile nu vând doar medicamente ci și remedii homeopate (care nu sunt testate în nici un fel) sau remedii naturiste (a căror siguranță este dezbătută, depinzând mult de compoziție și concentrație)
Întorcându-ne la problemele idei “de ce nu testezi și singur”, am subliniat cuvântul prejudecăți
4. Nimeni nu se poate baza 100% pe ceea ce îi spune creierul.
Nu mă credeți? Experiment simplu, faceți ce vi se spune în următorul video. Nu citiți mai departe.
Ok, știați deja testul? Dacă nu, aflați că doar 50% dintre cei care văd acest clip pentru prima dată reușesc să… vadă gorila.
În cazul tratamentelor medicale sau paramedicale oamenii tind să aibă așteptări. Dacă medicul homeopat v-a spus să luați pastila aceea de Nux vomica de 3 ori pe zi, el se bazează pe efectul de ritual al dozării. Creierul vostru știe deja (de la multele medicamente pe care le-a mai primit) că după câteva doze trebuie să dea semnale de “mai bine”. Dar asta nu înseamnă că e neapărat totul bine. Ci doar că ritualul a funcționat. La fel de bine, dacă întâlneați un medic care vă convingea să mâncați sărățele de 3 ori pe zi tot ar fi avut efect. Efectul de așteptare funcționează cu orice remediu, indiferent de ce conține el.
Ba chiar funcționează și cu persoane. Nu vi s-a întâmplat să mergeți la medic pentru, să zicem, o durere de spate, și cu puțin timp înainte de a ajunge în cabinet să nu mai doară nimic? Însăși faptul că v-ați deplasat până acolo are un efect. Creierul preia semnalul de “mă duc la doctor să nu mă doară spatele” dar nu știe exact când se va ajunge în biroul medicului. De-asta după o așteptare prea lungă pe holuri e mai rău, pentru că atât efectul de așteptare cât și doza de calmant comandată de creier pentru a opri durerea și a permite deplasarea fără mari complicații până la doctor s-au epuizat. Și atunci singura chestiune care mai ajută este atenția acordată de medic sau pastilele pe care le luați imediat ce obtineți rețeta.
Iată o listă de moduri în care ne apărăm de ceea ce nu ne convine și în unele cazuri moduri în care creierul ne păcălește. Recomand citirea atentă a explicațiilor, cu toții ne facem vinovați de câteva distorsiuni cognitive.
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_cognitive_biases
De asemenea o listă de probleme cu memoria.
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_memory_biases
5. Chiar dacă va funcționa pentru mine, asta nu înseamnă că este un tratament valid.
Să presupunem că mâine mă duc la farmacie pentru o durere aprigă de spate. Și mi se dă un medicament naturist ca și soluția ideală. Îl iau, mă fac bine și apoi mă apuc să spun tuturor ce minunat e acel produs și ce calități anti-dureri-de-spate are. Ei bine, dacă nu are studii științifice în spate nimeni nu ar trebui să mă ia în serios. Pentru că, indiferent dacă a funcționat pentru mine, pentru bunica și pentru vecina, noi nu suntem un eșantion suficient de mare de persoane pentru a stabili eficiența unui medicament ne-testat de profesioniști. Dacă m-as apuca să îl laud, ba chiar să spun altora încearcă-l, pentru mine a funcționat, ce pierzi, de ce nu încerci înainte să judeci? aș comite o eroare numită generalizare grăbită
6. Oricât aș încerca să am mintea deschisă, unele lucruri sunt pur și simplu false.
Cea mai amuzantă acuzație este că sunt închistat în gândirea mea sceptică și raționalistă și prin urmare nu am mintea deschisă la lucruri noi. Dar ce e oare mai rău? Să analizezi cu atenție fiecare afirmație și să accepți ceea ce este dovedibil adevărat, sau să accepți orice ți se spune prin televizor/radio/vecini/colegi/prieteni și să încerci orice tratament minune într-o veșnică alergătură după ceva ce chiar funcționează?
O minte deschisă nu trebuie să accepte orice aude, ci trebuie să judece critic și folosindu-se de toată informația disponibilă ceea ce i se spune. Și în special când decizia este de a cumpăra un produs care nu are eficiență dovedită, într-un domeniu în care există critici, a testa pur si simplu, fie ce-o fi, este pură credulitate. Și dacă e ceva ce Insula Îndoielii oferă cititorilor săi sper să fie altceva decât îndemnuri la credulitate.
E bine să ai mintea deschisă, dar nu așa deschisă încât să îți cadă creierul (parafrazare după Max Radin)
Problema cu o minte deschisă, este că vor veni tot felul de oameni care să bage lucuri în ea. (Terry Pratchett)
Așa că, judecați înainte de a încerca, și rămâneți sceptici.
De asemenea se analizează ecuația risc-beneficiu și întotdeauna se compară medicamentul testat cu un medicament inert.
Atunci când nu e etic, nu se compară cu un medicament inert, ci cu cel actualmente folosit. De exemplu, dacă ai pacienți bolnavi de ceva boală B și medicmanetul M e cel folosit în prezent, dar apare alternativa N care promite că e eficient (și probabil cel puțin la fel de bun ca M), atunci comparația se va face cu medicamentul M, nu cu unul inert pentru că nu e etic să privezi pacienții de tratament.
Multumesc, actualizat in consecinta.