Homeopatia – o minciună periculoasă – Partea 1

Cu câţiva ani în urmă în urma unor nopţi mai reci îmi pierdusem vocea (am avut proasta inspiraţie de a sta afară peste noapte). Practic eram răguşit şi orice încercare de a înghiţi era dureroasă. După prima zi în care Strepsils nu a ajutat la nimic am trecut pe la farmacie şi am întrebat ce altceva aş putea lua. Mi s-a oferit Homeovox, vândut drept un supliment natural, cu efect foarte bun. Am luat cu încredere pastilele de cate ori îmi simţeam gâtul iritat şi în cam trei zile totu a fost în regulă. De atunci de câte ori am avut probleme am dat Strepsilsul la o parte şi am luat Homeovox cu o bucurie demna de o cauză mai bună.

Până am aflat ce este Homeovox de fapt…

Homeovox este un preparat homeopat produs de compania Boiron iar istoria homeopatiei ne poate învăţa multe despre ştiinţă şi cum să învăţăm din experimente şi testare.

E o poveste lungă pentru că homeopatia este practic cea mai populară formă de medicină “alternativă” din Europa, dar promit să o fac interesantă şi uşor de urmărit.

În prima parte: Istoria, contextul şi câteva din legile homeopatiei, dezvoltarea iniţială şi primele semne ale căderii în dizgraţie

Homeopatia este o forma de medicină alternativă inventată de Samuel Hahnemann în 1796.

Hahnemann a dezvoltat această teorie a homeopatiei într-o vreme în care medicina modernă nu exista, pacienții erau tratați după metode aproximativ identice cu cele din epoca lui Hipocrat, adică sângerări directe sau cu lipitori. E adevărat că mai mulți oameni mureau decât erau cu adevărat vindecați și cei care erau vindecați erau norocoși că au scăpat cu viață.

Din fericire medicina a evoluat începând cu anii 1800. Descoperind încet, încet soluții mai bune, igiena și standarde de îngrijire au crescut.

Apoi împreună cu dezvoltarea chimiei și medicamentelor, vaccinurilor și testelor clinice lucrurile au ajuns suficient de bune încât, în prezent, speranța de viață s-a dublat, iar tratamentele moderne oferă cele mai mari șanse de supraviețuire oricărui bolnav.

În contextul secolului 18 însă, homeopatia oferea o metodă mult mai puțin invazivă decât cele disponibile în acel moment şi intenţia lui Hahnemann a fost cu siguranţă una bună.

Cum funcționează

Hahnemann experimenta cu chinină şi a observat că, în anumite doze, produce simptome asemănătoare cu cele ale malariei. Prin urmare a declarat (în ciuda oricăror dovezi în acest sens) că o diluţie suficient de mare a unui extras de chinină ar vindeca malaria. Apoi de la o soluţie Hahnemann a hotărât că are suficiente dovezi pentru a declara Legea similitudinii care stipulează că ceea ce te face bolnav (sau dă simptomele bolii) te poate şi vindeca dacă este diluat suficient.

Homeopatia este o teorie vitalistă care spune că bolile sunt cauzate de deranjarea “forţei vitale” din organism. Pe această bază Hahnemann a declarat că miasmele produc o deranjare morbidă a forţei vitale. El a identificat câteva miasme  (fiecare responsabilă de mai multe boli) care sunt de fapt cauzele “vitale” ale bolilor. Aceste miasme sunt ceea ce medicina trebuie să caute să vindece şi nu simptomele specifice.

Alte legi:

Legea dovezilor: funcţionalitatea unui remediu homeopat se testează dând unor oameni sănătoşi o substanţă gata diluată pentru a vedea care sunt reacţiile pe care le-ar genera. Pacienţii sunt urmariţi timp de câteva luni pentru a estima care dintre simptomele pe care le arată sunt cauzate de substanţa primită.

Legea remediului unic: spune că fiecare remediu homeopat trebuie pregătit special pentru fiecare pacient. Asta înseamnă că fiecare preparat este conceput în mod unic pentru pacientul tratat.

Şi mai sunt câteva principii care fac homeopatia să pară… serioasă.

Succesul

Homeopatia a fost acceptată de public şi puternic promovată la câţiva ani după lansarea pe piaţa ideilor în America deschizându-se zeci de cabinete şi institute homeopate,o extindere asemănătoare având loc şi în Europa.

Din păcate, aşa cum spuneam, medicina “clasică” de la începutul anilor 1800 se baza mai mult pe tradiţie şi ceea ce se descoperise cu sute de ani în urmă şi mai puţin pe informaţii corecte despre boli şi metode de tratament.

Astfel încât, pacienţii care ajungeau pe mâna homeopaţilor aveau de fapt şanse mai mari de supravieţuire decât într-un spital normal.

De exemplu, în spitale încă nu se descoperise legătura dintre igienă şi sănătate, astfel încât probabilitatea de a muri datorită unor infecţii complet fără legătură cu boala pentru care te internasei era destul de mare.

În acelaşi timp pacienţii care ajungeau la consultul unui homeopat probabil nu erau chiar atât de bolnavi şi prin urmare rata de pacienţi “vindecaţi” era mai mare însă nu doar pentru că medicina acelor vremuri era rudimentară.

Critica şi declinul

Imediat după ce homeopatia a început să aibă succes, a atras si nenumărate critici de la specialiştii care au explicat că dozele infinitezimale folosite în homeopatie nu pot avea efect. Sir John Forbes, medicul Reginei Victoria a numit homeopatia “o insultă la adresa raţiunii”.

În 1853 James Young Simpson (descoperitorul cloroformului)spunea “nici o otravă, oricât ar fi  de puternică, dacă foloseşti doar o milionime din puterea ei nu poate răni un om, sau o muscă”. În scurt timp gradul de folosire al remediilor homeopate a scăzut dramatic, ultima şcoală care preda exclusiv homeopatia în Statele Unite  s-a inchis în 1920, iar medicii francezi eliminaseră complet din modul de lucru remediile homeopate.

În partea a 2-a: revenirea homeopatiei, disputele ştiinţifice şi dovezile incontestabile asupra eficienţei acesteia într-un număr suprinzător de afecţiuni.

32 comments

  1. De cate ori m-a durut in gat am descoperit ca strepsils nu ajuta prea mult.. Nici faringosept, tantum verde samd.. Pentru mine cel mai bun si calmant efect il are Halls, original sau albastru.. Daca iau cate un drops de fiecare data cand ma doare imi trece destul de repede si calmeaza durerea foarte repede. Desigur nu garantez ca o sa mearga pentru toata lumea la fel. Dar merita incercat, cel putin in situatii disperate cand vezi ca nimic din ce ai vazut in reclamele pt dureri de gat nu a mers.. Bafta!

    1. 🙂 eu mai folosesc spirt in jurul gatului, pe un fular. Dar nu despre asta e vorba, remediile naturale sunt eficiente pentru cate ceva, dar remediile homeopate nu.

  2. Tot ce am citit aici e o mare minciuna,cunosc o multime de
    persoane care se trateaza homeopat si s-au vindecat,si eu am urmat un tratament pentru osteoporoza,aveam dureri in fiecare noapte iar dupa cateva zile de la inceperea tratamentului nu m-a mai durut.

    1. Ignatas, îţi recomand articolul cu numărul 3, acolo e imposibil sa mai spui ca e minciuna. De osteoporoza nu te vindeci, e o boala degenerativa, in cel mai bun caz ti-ai amânat tratamentul. Poţi sa îmi şi verificînd informaţia, te provoc sa demonstrezi ca am mintit undeva.

      1. nu se vindeca nimic, nici o boala , toate raman in stare latenta pana la urmatoarea recidiva cand sistemul imunitar corelat cu alte minusuri ale organismului fac sa reapara puseele, de multe ori ne tratatam si credem ca-i osteoporoza cazul descris si cand colo este o litiaza biliara cu efecte gen osteoporoza , deci, daca se trateaza si nu ne mai doare , tratamentul este bun.

    2. Mai , las-o mai moale cu durerile date de osteoporoza. Osteoporoza in general nu da dureri decat cand apar fracturile patologice in os osteoporotic. Daca ai asa ceav oricum nu trec de la zaharul gol homeopat ci de la autosugestia de tip placebo. Lasa fanatismul si pune-ti intelectul la munca , sa intelegi ca nu te vindeci cu apa chioara.

  3. “E o poveste lungă pentru că homeopatia este practic cea mai populară formă de medicină “alternativă” din Europa, dar promit să o fac interesantă şi uşor de urmărit.”

    Dacă scopul dvs era ca prezentarea să fie “interesantă” ar fi fost fair-play pentru cei care citesc să fie şi corectă dpdv istoric şi dpdv al exprimării şi înţelesului de aceea doresc să fac (doar) câteva precizări referitor la această primă partea a articolului (ulterior şi la celelalte în măsura timpului disponibil)…

    “Hahnemann experimenta cu chinină şi a observat că, în anumite doze, produce simptome asemănătoare cu cele ale malariei. Prin urmare a declarat (în ciuda oricăror dovezi în acest sens) că o diluţie suficient de mare a unui extras de chinină ar vindeca malaria. Apoi de la o soluţie Hahnemann a hotărât că are suficiente dovezi pentru a declara Legea similitudinii care stipulează că ceea ce te face bolnav (sau dă simptomele bolii) te poate şi vindeca dacă este diluat suficient.”

    În doar 3 fraze dvs aţi comprimat (cu uşurinţă) ani buni de muncă şi experimente pentru că:
    – experimentul făcut de Hahnemann cu scoarţa arborelui de chinină (şi nu chinina ca atare, izolată şi numită astfel de-abia în 1820, cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Quinine) a avut loc în 1790.
    – o primă lucrare teoretică despre o posibilă metodă alternativă la tratamentele medicale ale timpului apare de-abia în 1796.
    – alte articole apar de-a lungul anilor, cel mai notabil fiind cel din 1806, “Medicina experimentală”, publicat în “Jurnalul de medicină practică” editat de Hufeland.
    – în 1810 Hahnemann publică “Organonul vindecării raţionale” (Organon Der Rationellen Heilkunde) în care, pe parcursul a 271 de paragrafe (aforisme), vorbeşte despre rolul medicului, sănătate şi boală, bolile acute şi cronice, legile vindecării, principalele noţiuni de teorie şi practică în homeopatie.

    (vezi A.Campbell, “Homeopathy in Perspective”; R.W.Hobhouse, “Life of Christian Damuel Hahnemann”; G.Vithoulkas, “The Science of Homeopathy” şi altele)

    Este vorba de 20 de ani de muncă şi studiu deci nu e vorba că peste noapte Hahnemann a hotarât şi-a “declarat” legea similitudinii.

    “Legea dovezilor: funcţionalitatea unui remediu homeopat se testează dând unor oameni sănătoşi o substanţă gata diluată pentru a vedea care sunt reacţiile pe care le-ar genera.”

    Experimentele nu se fac cu substanţe “gata diluate” ci cu substanţe preparate ca remedii homeopate adică “dinamizate”, ceea ce presupune un proces mai complex decât o simplă diluaţie (vezi Organonul medicinei par. 267-271 despre prepararea remediilor). De altfel, primele proving-uri pe care le-a făcut Hahnemann au fot realizate cu tincturi-mamă (adică simple extracte vegetale) şi cu prima “trituraţie” de 1:10 pentru substanţele insolubile (adică 1 parte substanţă mojarată cu 9 părţi lactoză).

    “Legea remediului unic: spune că fiecare remediu homeopat trebuie pregătit special pentru fiecare pacient. Asta înseamnă că fiecare preparat este conceput în mod unic pentru pacientul tratat.”

    De fapt principiul remediului unic se referă la faptul că fiecare pacient în parte este tratat cu un singur remediu (nu cu un amestec de remedii), remediu care se potriveşte cel mai bine în momentul respectiv cu constituţia sa şi problemele (de sănătate) care se grefează, în mod particular, pe acea constituţie (vezi Organonul medicinei par. 273). Este-adevărat, tratamentul este individualizat în sensul că fiecare pacient primeşte un (singur) remediu pentru el, ca pacient, nu pentru (strict) diagnosticul medical pe care-l are pentru că o boală se poate manifesta diferit la indivizi diferiţi şi astfel abordarea în homeopatie este individuală.

    “În acelaşi timp pacienţii care ajungeau la consultul unui homeopat probabil nu erau chiar atât de bolnavi şi prin urmare rata de pacienţi “vindecaţi” era mai mare însă nu doar pentru că medicina acelor vremuri era rudimentară.”

    Interesant cum de ştiţi dvs ce fel de pacienţi erau trataţi în acele vremuri de către medicii homeopaţi… Doar un exemplu… homeopatia a fost folosită cu succes în epidemiile de scarlatină, holeră, febră tifoidă, difterie, febră galbenă, etc (o scurtă sinteză puteţi citi aici: http://www.slideshare.net/drprabhatlkw/homeopathy-in-pandemics-epidemics)

    “… ultima şcoală care preda exclusiv homeopatia în Statele Unite s-a inchis în 1920, iar medicii francezi eliminaseră complet din modul de lucru remediile homeopate.”

    Pentru a înţelege ce a însemnat homeopatie la cumpăna secolelor XIX-XX le sugerez cititorilor să citească, de exemplu, cartea lui A.Campbell “The Two Faces of Homeopathy”, lucrurile fiind mai complexe decât 2 fraze dintr-un articol.

  4. @Marius, multumesc pentru comentariul tau exhaustiv.
    Recunosc ca poate am sarit cateva etape, daca citesti articolul cu numarul 3 o sa vezi si de ce.
    Istoria homeopatiei este interesanta doar prin paralelele pe care le atrage cu dezvoltarea medicinei moderne, cum pe masura ce medicina moderna se dezvolta si integra atat metode moderne de diagnostic cat si studii invatoare, homeopatia batea pasul pe loc cu o conceptie absurda despre realitate.

    Cat despre corectiile aduse, putine sunt cu adevarat esentiale, pe mine ma intereseaza sa comasez informatia cat mai mult, si chiar si asa, iata cat articol am scris.
    Vrei sa spui ca a dinamiza un preparat homeopat e diferit de scuturat preparatul folosind alternativ incantatii magice? Hai sa fim seriosi.

    Ce inseamna ca a fost folosita cu succes in acele epidemii?
    Care erau standardele de ingrijire ale timpului in spitalele medicinei moderne.
    Da, am acceptat ca tratamentele homeopate nu faceau mai rau pacientilor, dar asta nu inseamna ca ii vindeca, nu?
    Daca cei care se tratau cu homeopatie erau de fapt bolnavi e o alta chestiune pe care nu stiu daca o putem afla, daca luau doar tratament preventiv? Cat timp nu exista un diagnostic oficial al unui medic…

    Si e sugerez oricui e interesat sa citeasca carti suplimentare, evident ca nu pot cuprinde totul.
    Dar recomand si Trick or Treatment al lui Simon Singh si Edzard Ernst, una din sursele mele.

    @Marius, astept si comentariile tale la restul partilor articolului, in special partea a 3-a.

    1. intrebari … mai multe, pornite de la cuprinsul articolului si, banuiesc, semnatarul care raspunde vehement la fiecare comentariu negativ: evolueaza? spre ce evoluam? un nume nu exista, sau raspunderea postarii lui ca semnatura pentru un articol?

  5. Pe scurt doar, timpul fiind preţios pentru fiecare…

    “Istoria homeopatiei este interesanta doar prin paralelele pe care le atrage cu dezvoltarea medicinei moderne, cum pe masura ce medicina moderna se dezvolta si integra atat metode moderne de diagnostic cat si studii invatoare, homeopatia batea pasul pe loc cu o conceptie absurda despre realitate.”

    E-adevărat, ceea ce numim medicină modernă a avut o perioadă glorioasă de dezvoltare în sec. XIX-XX
    (şi-n continuare) integrând f mult partea tehnică a medicinei (investigaţii, etc)… homeopatia “a bătut pasul pe loc” pentru că principiile ei de bază au rămas aceleaşi; de-a lungul anilor (şi-n prezent se întâmplă la fel) însă au apărut curente diferite cu o abordarea mai mult materialistă sau mai mult “vitalistă”. Din punctul
    dvs. de vedere nici acupunctura n-a evoluat cu nimic în această perioadă de timp şi nici medicina ayurvedică de ex, ambele mult mai vechi decât homeopatia, bazate pe cunoştinţe (empirice) mult mai vechi şi care totuşi sunt practicate şi astăzi pe scară largă… sigur, acceptate de unii, combătute de alţii dar, uite, recunoscute de OMS (ca şi homeopatia de altfel).
    Şi, ca o paranteză, niciun medic homeopat nu respinge metodele moderne de diagnostic chiar dacă abordarea (dpdv terapeutic) pacientului este diferită.

    “Vrei sa spui ca a dinamiza un preparat homeopat e diferit de scuturat preparatul folosind alternativ incantatii magice?”

    Înţelegerea (şi acceptarea) preparării remediilor face parte din “nucleul esenţial” al homeopatiei; cu greu poţi accepta un principiu şi nega un altul fără a compromite întregul edificiu al homeopatiei. Ce este diferit între o simplă diluţie şi ceea ce numim dinamizare? De exemplu, imaginea electronografică este diferită; am găsit demult un articol pe această temă într-o revistă (Hamdard Medicus) unde se arată deosebirile (dpdv al câmpului electromagnetic cel puţin) între diferite potenţe ale aceluiaşi remediu; nu ştiu dacă e disponibil pe net. Există, de asemenea, o întreagă literatură pe marginea “memoriei apei”, desigur, cu păreri pro şi contra… ceea ce vreau să subliniez este că o simplă afirmaţie într-un articol este corect să fie suficient de argumentată.

    “Ce inseamna ca a fost folosita cu succes in acele epidemii? Care erau standardele de ingrijire ale timpului in spitalele medicinei moderne.”

    Este puţină dezinformare la mijloc în sensul că dvs credeţi că unii pacienţi erau trataţi într-un loc, alţii în alt loc. Medicii care practicau homeopatia îşi vedeau pacienţii fie în spitalele vremii, fie (destul de mult) la domiciliu (ceea ce nu prea se mai întâmplă în zilele noastre); mă îndoiesc că unora le recomandau anumite măsuri igieno-dietetice şi altora alte măsuri. Standardele de îngrijire erau aşa cum erau la vremea respectivă, e-adevărat că lăsau de dorit din multe puncte de vedere dar erau aproximativ aceleaşi pentru toţi pacienţii, în toate stabilimentele de sănătate… iar acele statistici arată doar că abordarea (şi tratarea) unora dintre pacienţi folosind remedii homeopatice a dat rezultate mai bune în unele situaţii… dacă dorim să acceptăm aceste date, bine, dacă nu, nu… funcţie de convingerea fiecăruia.

    “Daca cei care se tratau cu homeopatie erau de fapt bolnavi e o alta chestiune pe care nu stiu daca o putem afla, daca luau doar tratament preventiv? Cat timp nu exista un diagnostic oficial al unui medic…”

    Dacă dvs contestaţi pregătirea medicală a unor oameni ca S.Hahnemann, J.T.Kent, C.Hering, R.Hughes, E.D.Nash, M.Tyler, etc. şi faptul că nu erau capabili să stabilească un diagnostic alopatic (în limita cunoştinţele medicale ale timpului lor) atunci cred că o să închei aici.

    1. Părerea medicală a oricui poate fi contestată. Arunca un ochi la capitolul trei şi spune-mi ca alea nu sunt sfaturi medicale iresponsabile. Şi dincolo de investigaţiile din secole trecute cand nu exista testarea dublu orb, s-au făcut încercări de tratare a bolilor menţionate de tine mai devreme şi in timpuri moderne. Rezultatul a fost evident ca homeopatia nu funcţionează. Te rog nu te face de ras cu memoria apei, toate studiile au fost evidenţiate ca greşite. Exita acel exemplu celebru cu Benveniste si James Rand si un premiu IgNobel.

  6. Ia hai sa ne uitam la personajele pe care mi le propui drept model in medicina.

    J.T. Kent:
    “ The microbe is not the cause of disease. We should not be carried away by these idle allopathic dreams and vain imaginations but should correct the Élan vital (Kent, 1926) ”
    “ The bacteria is an innocent feller, and if he carries disease he carries the Simple Substance which causes disease, just as an elephant would. (Kent, 1926)
    El spunea asta in 1926, la zeci de ani dupa ce Pasteur demonstrase validitatea teoriei bolilor cauzate de bacterii si alte influente.
    Cunostintele lui medicale deci erau complet absurde si mai degraba negative pentru medicina decat pozitive

    Hering e cel cu una din legile homeopatiei nu? N-am vreme sa cercetez daca au vreo validitiate o sa zic 50-50 pana una alta.

    Hughes pare sa fi incercat sa pastreze o aparenta de stiinta a homeopatiei. Din pacate era prea departe peste gard ca sa-si dea seama ca l-a sarit.

    Gasesc putine date despre Nash si ce preda el, pare doar sa fi fost un sustinator al homeopatiei cu toate problemele ei.
    Iar M. Tyler este o studenta a lui Kent, deci e evident cat de utile au fost contributiile ei daca nu accepta virusi si bacterii ca si cauza a bolilor.

  7. Doar o mica precizare despre Kent intrucat se pare ca nu sunteti bine informat.
    Mi-e greu sa cred despre Kent ca a facut aceste afirmatii in 1926 intrucat el, saracul, era deja mort de 10 ani 🙂 E dreptul lui sa fi avut astfel de opinii pe care nu le contest si nu vreau sa argumentam prea mult pe tema asta pt ca este ca problema cu oul si gaina… respectiv microbul (bacterie, virus, etc) si terenul (adica predispozitia care presupune tot ce stim la ora actuala despre mostenire genetica, factori predispozanti de mediu, etc) care ne face vulnerabili la actiunea respectivului agent microbian. Oricine cu o minima pregatire medicala stie ca in nicio epidemie oricat de agresiva ar fi ea nu toata lumea se imbolnaveste (fara ca neaparat sa fie vorba de cei care au mai trecut prin boala respectiva si care astfel ar avea o imunitate formata)… unii fac forme grave de boala, altii mai putin grave, altii deloc… asta se datoreaza influentei terenului (a predispozitiei) si asta spunea, printre cuvinte, Kent (pentru cei pot intelege acest lucru), respectiv ca nu acel biet microb este cel care produce cu adevarat boala ci acea predispozitie (care, conform teoriei vitaliste tine, da, de forta vitala sau oricum am dori s-o numim). Asta se poate discuta mai pe larg dar am si altele de facut…

    Despre ceilalti (Hering, Tyler, etc) erau doar cateva exemple, au fost multi altii care erau medici, cu o pregatire la fel ca si colegii lor alopati dar cu o alta viziune asupra sanatatii si bolii fara ca unii sa fie mai destepti decat ceilalti din tabara cealalta dpdv al cunostintelor medicale… dar daca dvs aveti alte pareri…

  8. Si daca era mort, citatul nu putea veni dintr-o carte publicata ulterior?
    Poftim surse
    http://www.homeoint.org/morrell/articles/pm_kent.htm
    http://en.citizendium.org/wiki/History_of_Homeopathy
    Aparent citatul e direct din repertoriul lui Kent, ma asteptam sa o fi citit 😛

    Tu ce vrei sa spui ca nu bacilul Koch e cel care gaureste plamanii ci aerul care trece pe langa?
    Ok, hai sa stabilim ceva: este indiferent daca cel care practica homeopatia este o somitate sau un proaspat absolvent de curs de 3 luni.
    Homeopatia este fara putinta de tagada o procedura ne-medicala, fara rezultate diferite de placebo si fara beneficii pentru pacient.
    Argumentul din autoritatea unor doctoranzi sau alte personaje relativ respectabile este invalid.

  9. Văd că deja v-aţi inflamat pentru că v-am atras atenţia asupra unor mici inadvertenţe în ceea ce aţi scris până acum ceea ce pentru mine este o dovadă că nu sunteţi familiarizat cu fondul problemei ci doar aţi cules nişte informaţii de pe internet şi aţi compilat un articol (a-propos de Kent am menţionat că nu combat afirmaţiile lui ci doar că nu avea cum să le facă după moartea lui). Este minunat că avem libertarea de a ne informa şi de a ne expune părerile pe internet… în acelaşi timp este trist că oricine acum se poate autointitula analist economic, politic, etc, mai nou chiar analist medical (nu sunteţi singurul… în cazul în care aţi fi dorit să fiţi original prin aceste articole). Oricum, mă bucur c-am schimbat câteva replici şi am contribuit cu câteva click-uri la traficul dvs 🙂

    Din punctul meu de vedere nu are rost să continuăm (deşi am avut iniţial senzaţia că v-ar interesa un dialog) din moment ce aţi tras deja concluziile (oricum, fiind blogul dvs aveţi întotdeauna ultimul cuvânt indiferent ce ar susţine unii sau alţii). Îmi pare rău că n-am ajuns la partea a 2-a şi a 3-a… oricum, felul cum aţi procedat (vis-a-vis de ceea ce relataţi în partea a 3-a) este îndoielnic (cel puţin) dar, desigur, în spiritul blogului dvs… f comod dealtfel în anonimatul unui blog pe internet.

  10. Nu, nu m-am inflamat. Dar ce faci tu este un argument invalid.
    Chiar daca Kent si ceilalti erau monstri sacri ai medicinei, niste Newton si Einstein ai profesiei tot nu faceau homeopatia valida.
    Afirmatia mea este sustinuta de nenumarate studii si meta-analize care arata ca homeopatia nu are beneficii.

    Faptul ca eu nu sunt cine stie ce somitate medicala nu ma opreste de la a imi spune parerea despre asta, si atunci cand parerea mea este sustinuta cu studii si dovezi nici nu mai trebuie sa fac cine stie ce.
    Hai sa nu ne mai dam pe dupa cires.
    Vino cu datele care arata ca homeopatia e altceva decat placebo si discutam.

    Cat despre partea a 3-a daca ceea ce te-a deranjat este modul in care am procedat inseamna ca ai fumat prea multe medicamente dinamizate si ai uitat riscurile la care s-ar expune niste oameni mai putin informati care s-ar uita in gura iresponsabililor care mi-au scris mie.

  11. @Dan, comentariile tale au fost sterse pentru ca ai folosit injurii la adresa mea.
    Cand nu ai facut asta ai aruncat cu absurditati dar o sa fac efortul sa iti raspund in ideea ca poate mai dai pe aici sau cei care citesc ar fi interesati.

    In primul rand osteoporoza este o boala degenerativa, adica pe masura ce imbatranesti oasele absorb mai putin calciu. In plus procesul natural de formare de tesut osos este dezechilibrat astfel incat mai mult se distruge decat se construieste.

    Tratamentul pentru osteoporoza este calciu si vitamina D in cele mai multe cazuri si poate alte medicamente care sa forteze absorbtia de minerale sau sa opreasca procesul distructiv
    Deci care chimicale?

    Inteleg ca ce scriu te deranjeaza dar asta nu inseamna ca sunt angajatul vreunei companii farmaceutice. Desigur n-am cum demonstra negativul si nici nu am de gand sa-ti spun unde lucrez, dar faptul ca nu crezi ca un om normal poate sa nu accepte homeopatia pe baza unor informatii stiintifice spune mai multe despre tine decat despre mine.

    1. De asemenea, nimeni nu poate spune cu certitudine daca animalul bolnav care a primit remediul homeopat , nu s-ar fi vindecat si fara tratament. Adica si cu tratament si fara tratament , peste un anumit timp se vindeca. Am intalnit in experienta mea de om care traiesc inconjurata de pasari si animale domestice, suficiente exemple. Daca le duceam la homeopat as fi zis ca de la granulele lui s-au vindecat, nu? Dar nu le-am dus si tot s-au vindecat.

  12. Sa spui ca teoria lui Pasteur (cum ca bolile sunt cauzate de microbi si bacterii) este “caduca” inseamna sa iti arati ignoranta pe fata.
    Poate este caduca pentru terapeuti alternativi fara scrupule.
    Sigur, nu e singura cauza, avem si stilul de viata, cauze genetice sau boli cauzate de cu totul alte cauze, dar “germ theory of disease” este solida la fel ca sfarsitul anilor 1800

  13. Buna ziua, am citit si eu comentariile dvs de mai sus si tin sa precizez ca eu cred in homeopatie si va dau si argumente concrete. Asta vara baietelul meu de 1 an jumate a facut bronsiolita si am inceput sa-l tratez conform indicatiilor medicului pediatru cu antibiotice, dupa o saptamana boala a inceput sa se agraveze si ni s-a schimbat antibioticul pentru inca o saptamana. A treia saptamana deja starea lui era asa de rea ca tusea continuu, nu mai vroia sa manance nimic si nu avea energie deloc (ceea ce pentru un copil de varsta lui nu e deloc normal). Atunci medicul de familie ne-a sugerat sa facem un tratament homeopat la un medic de specialitate. Dupa ce i-a stabilit ” profilul” i-a dat prima seara 2 granule dizolvate in apa pe care trebuia sa o bea pana dimineata si a doua seara inca 2 granule luate in aceleasi conditii, moment din care nu i-am mai administrat nimic altceva, nici macar sirop de tuse, si in cateva zile era sanatos, cu pofta de mancare, plin de viata si tusea ii disparuse aproape complet. Eu acest exemplu il iau ca fiind foarte credibil in ceea ce priveste homeopatia. Nici nu pot sa spun ca s-a vindecat prin autosugestie ca la varsta asta nu se pune problema sau ca boala era mult prea putin grava.

    1. Povestioara asta nu-i nici pe departe argument concret. Este doar o „mărturie” — și încă una cam trasă de păr.

      Pe de-o parte, un medic care tratează o infecție virală cu antibiotice o face: (1) pentru că-i un dobitoc cu titlu de doctor în științe medicale, sau (2) la insistența pacienților (sau a reprezentanților acestora, mă rog). Sunt înclinat să cred că în cazul de față se aplică varianta (1), și pentru că a recomandat homeopatia.

      Pe de altă parte, e foarte convenabil că s-a trecut la „tratament” homeopat tocmai pe la sfârșitul evoluției normale a bolii: bronsiolita durează în general 1-2 săptămâni, dar unele simptome (tuse, lipsa poftei de mâncare) pot dura încă o săptămână-două în plus.

      [N]u mai vroia sa manance nimic si nu avea energie deloc (ceea ce pentru un copil de varsta lui nu e deloc normal).

      Pentru un copil sănătos de vârsta lui nu e normal, de acord. Este însă perfect normal pentru un copil cu organismul slăbit de 2-3 săptămâni de boală.

    2. Bine zis: ,,CRED in homeopatie ! Asta-i esenta homeopatiei: SA CREZI in ea ! Este o credinta mistica in energii vitale, informatie vindecatoatre , bioenergii reglate de misterul apei zdruncinate.
      Credeti , credeti, ca asa se mentine intunericul empirismului pe capul nostru.
      Dar la vrajitoare nu ati incercat ? Ca si ele au puteri vindecatoare, de misca obiectele prin vazduh .
      Femeile fiind mai naive sunt mai usor de dus de nas de autoamagitii astia.Regret dragele mele, ca va iubesc pe toate, dar nu mai cadeti asa usor in plasa amagitorilor astia cu grauntele lor de zahar. Mama mea imi dadea ceai de patlagina cu miere si fiertura de foi de ceapa si imi trecea bronsita tot cam asa ca la copilasul matale, fara bazaconii homeovrajitoresti.

  14. 1. Iei Homeovox, te vindeci si dup-aia negi si combati… Ciudat! Nu o sa inteleg niciodata chestia asta! Tipic romanesc!
    2. Copilul meu a scapat de scos polipi. Confirmat de 2 medici alopati. Cum o fi functionind placebo la 3 ani, ca eu nu inteleg…
    3. Oare de ce companiile farmaceutice sunt asa de bogate si combat tot: fitoterapia, homeopatia, acupunctura… BTW, autorul articolului unde lucreaza?
    4. Homeopatia este complementara, nu absoluta. Trebui sa fi putin dus sa iei 5 granule in loc sa te vaccinezi sau sa-ti schimbi o valva la inima.
    5. Eu nu prea iau chestii homeopate, dar destui in jurul meu o fac. Si daca e placebo e de 100 de ori mai bine decat medicamentele “standard”. Nu iau ca-s lenes si nu am rabdare.
    6. Credinta ajuta, intr-adevar.Daca sa te rogi la Dumnezeu, sa iei o pastila de glucoza sau 5 granule de zahar ajuta bolii, fa-o! Nu are efecte secundare ca o penicilina…

    Sanatate!

Leave a Reply